A realiza o prezentare a artistului și a omului Constantin Brâncuși în câteva rânduri este o încercare efemeră. Sunt atât de multe de spus despre “Colosul din Hobița”, încât s-au scris sute de mii de pagini și încă se mai scriu. Constantin Brâncuși s-a născut în satul Hobița din comuna Peștișani, nu departe de Târgu Jiu, în luna februarie a anului 1876. A fost al șaselea copil al unei familii de țărani români. Părintele sculpturii moderne a purtat toată viața conștiința locului natal, adeseori manifestându-și dorul și melancolia pentru plaiurile natale de la Hobița. Începuturile artistice ale lui Constantin Brâncuși se pierd în vremea copilăriei din Gorj, când a fost influențat de natura locurilor natale, de spiritul țăranului român și de arta populară arhaică. Până în 1894, Brâncuși practică diverse meserii prin Oltenia, fiind în permanență condus de dorința de a cunoaște lumea. În anul 1894, după ce lucrează ca băiat de prăvălie pentru mai mulți ani în Craiova, se înscrie la Școala de Meserii din același oraș. Urmează cursurile acestei școli la secția de sculptură până în anul 1898. De la Craiova, se îndreaptă spre București, unde începe cursurile la Școala de Arte Frumoase, având ajutorul financiar din partea Epitropiei Madona Dudu din Craiova. Absolvește cursurile școlii în anul 1901. Încă din timpul acestor studii, Brâncuși își formează un stil artistic propriu în sculptură, fiind mai interesat de formele simple, pure, decât de reproducerea perfectă a formelor vizuale. A sacrificat multe pentru idealul său artistic. Pentru perioada din vara anului 1903 și până când acesta ajunge la Paris, nu există suficiente informații pentru a alcătui o descriere precisă. Brâncuși a lucrat o vreme în țară pentru a strânge bani spre visul de a-și urma studiile în străinătate.

Drumul spre Paris nu a fost însă ușor sau direct. A trecut prin numeroase greutăți și încercări, care i-au întărit spiritul și determinarea. Din Gorjul natal, merge spre Viena, iar de acolo, se oprește la Munchen. Din cauza lipsurilor materiale, drumul a fost extrem de anevoios, adesea fiind nevoit să parcurgă distanțe lungi pe jos. De la Munchen, se hotărăște că Parisul este singura variantă viabilă pentru a se realiza ca artist. Din motive financiare, parcurge mare parte din drumul spre Paris tot pe jos, fiind nevoit la un moment dat să-și vândă ceasul și hainele. Trece prin orașele elvețiene Zurich și Basel. Peste tot, cercetează muzeele și operele marilor artiști clasici. Ajunge la Paris în primăvara anului 1904, punând capăt unui drum ce părea fără sfârșit. La Paris, Brâncuși avea să muncească și în atelierul lui Auguste Rodin, unul dintre cei mai mari sculptori ai Franței, însă înțelege repede că nu-și poate atinge idealurile artistice lucrând pentru altcineva. La Paris avea să se formeze unul dintre cei mai mari sculptori ai erei moderne, denumit de mulți “părintele sculpturii moderne”. Tot la Paris își realizează Brâncuși capodoperele care îl vor face recunoscut în toată lumea. Lucrări ca “Domnișoara Pogany”, “Cap de Copil”, “Supliciu”, “Sărut”, “Muza adormită”, “Rugăciune”, “Pasărea Măiastră” sau “Pasărea în văzduh” au revoluționat sculptura și arta modernă. Operele din Ansamblul monumental de la Târgu Jiu au fost darul sculptorului pentru plaiurile natale. Constantin Brâncuși s-a stins din viață la data de 16 martie 1957, cu singurul mare regret de a nu-și putea revedea plaiurile natale de la Hobița. Mormântul lui Brâncuși se află în cimitirul Montparnasse din Paris, însă memoria și capodoperele sale sunt răspândite în întreaga lume, fiind apreciate universal.