Înconjurat de alți giganți de piatră și ascuns în spatele crestelor ascuțite ale Făgărașului, vârful Moldoveanu emană o aură de legendă și mister. În egală măsură adorat de aventurierii pasionați și de turiștii ocazionali, cel mai înalt vârf al României nu este atât de ușor de cucerit, aruncând câteva obstacole de-a lungul drumului. Călătoria spre vârful Moldoveanu (2544 metri) începe cu mult înainte de a începe drumeția propriu-zisă, chiar de la prima scânteie ce se aprinde în mintea și inima noastră, visând despre cucerirea simbolului legendar al Carpaților Românești. Mulți își propun să ajungă aici măcar o dată în viață și tot mai mulți chiar reușesc. Adevărul este că traseul nu este nici cel mai lung, nici cel mai greu din acești munți iar cu puțin antrenament și multă determinare, aproape oricine poate să aibă întreaga țară la picioare în doar câteva ore.
Spre deosebire de alte vârfuri celebre ale lumii, Moldoveanu nu este vizibil de departe, fiind înconjurat de culmi înalte și neavând prea multe caracteristici extraordinare. Din toate potecile ce ajung spre vârf, noi am ales-o pe cea considerată oarecum cea mai ușoară și cu siguranță cea mai frecventată. Aceasta urmează Valea Rea pe un drum forestier până în locul cunoscut ca Stâna lui Burnei, după care urcă susținut spre înălțimi. Nu este nicidecum un traseu ușor, fiind nevoie de cel puțin 4 ore de urcuș continuu și o diferență de altitudine de peste 1.000 de metri, după care urmează o coborâre la fel de anevoioasă. Partea “ușoară și rapidă” ține mai degrabă de drumul forestier ce permite accesul cu mașina până în inima munților, însă chiar și acest sector este o aventură în sine.
Drumul ce urmează Valea Rea nu este nici prea rău, nici prea solicitant pentru majoritatea mașinilor, însă este agonizant de lung. Începând din satul Slatina (comuna Nucșoara), acesta are cam 35 de kilometri și necesită aproximativ două ore de mers în viteza a doua, chiar înainte și după un traseu de drumeție de 8-12 ore. Pornim cu ceva timp înainte de răsărit, conducând mai întâi prin întuneric entuziasmați de perspectiva aventurii ce ne așteaptă, Drumul lung și uneori accidentat ne scade treptat din avânt, însă ne însuflețim odată ce ajungem în sfârșit aproape de Stâna lui Burnei, un mic adăpost din lemn la baza unei văi idilice prin care curge pârâul ce formează Valea Rea. Primele raze ale soarelui deja încălzesc culmile de deasupra și suntem încântați de această scenă maiestuoasă, încă nesiguri dacă putem păși prin acest paradis natural. Totuși, tot mai mulți călători ne depășesc, fiecare dornic să-și dovedească cutezanța. Începem să urcăm prima porțiune ce urmează torentul care mai sus crează câteva cascade furtunoase.
Date Tehnice Traseu
Plecare Drum Forestier: Google Maps
Parcare Stâna lui Burnei: Google Maps
Traseu Circuit: Stâna lui Burnei (triunghi roșu) – Căldarea Văii Rele – Iezerul Moldoveanului – Portița Viștea (bandă roșie) – Vârful Viștea Mare (cruce roșie) – Vârful Moldoveanu – Vârful Roșu – Vârful Galbena (cruce albastră) – Lacul Galbena – Curmătura Pojarnei – Stâna lui Burnei
Distanță parcursă: 13 km
Timp Mișcare: 4h 30min / Timp Total Circuit: 10h / Timp Total + Drum Forestier: 14-15h
Diferență Altitudine: +1.300 metri
Deși ceva mai abrupt pe alocuri, drumeția nu ne testează încă și după vreo două ore, ajungem deasupra văii și depășim ultima cascadă. În față apare pentru prima oară piramida dublă maiestuoasă formată din vârfurile Moldoveanu și Viștea Mare, deja complet inundate de lumina de aur a dimineții. O urcare destul de domoală ne conduce de aici spre următoarea destinație, lacul glaciar Iezerul Triunghiular (Iezerul Moldoveanu), ce este ascuns chiar la poalele vârfurilor. După câteva fotografii cu această priveliște captivantă, mai urcăm puțin și ne tragem sufletul doar în șaua de deasupra, cunoscută ca Portița Viștei (2317 metri). Dintr-o dată, suntem copleșiți de panorama dramatică ce se deschide spre nord, de-a lungul văii sălbatice a Viștei și spre depresiunea nesfârșită a Făgărașului. De aici, urmează cea mai incitantă, dar și periculoasă parte a călătoriei, unde intrăm pe traseul de creastă al Făgărașului.
Începem urcușul vertical de-a lungul stâncilor abrupte de sub Viștea Mare (2527 metri), cele câteva minute de ascensiune intensă necesitând toate rezervele de energie rămase. Priveliștea de pe vârf este totuși fabuloasă, cu crestele tăioase ce se întind la nesfârșit, mângâiate de razele soarelui. Ne aflăm la doar 30 minute și câteva sute de metri de țelul nostru suprem, însă ne așteaptă cea mai periculoasă și tehnică porțiune a traseului. Cele două vârfuri gemene sunt unite printr-o creastă îngustă și expusă cunoscută drept Spintecătura Viștei. Deși porțiunea este asigurată cu lanțuri, prăpastia de sute de metri ce se deschide sub noi nu este pentru cei cu frică de înălțimi. Cu toate acestea, cu puțină determinare și multă atenție, ajungem cu bine în partea cealaltă și doar câteva minute ne despart de tricolorul ce flutură în vânt pe Vârful Moldoveanu. Suntem inundați imediat de sentimentul profund de euforie și realizare, uitând de toate emoțiile și sudoarea risipită pe drum.
Suntem copleșiți și de peisajul fascinant ce ne înconjoară, privind norii pufoși ce mângâie culmile și umbresc văile maiestuoase de sub noi. Făgărașul este cu adevărat un tărâm al libertății absolute, și dincolo de cele mai înalte vârfuri ale țării, este un loc unde oamenii își pot descoperi și depăși propriile limite. Din păcate, nu putem rămâne la nesfârșit în acest sanctuar al spiritului liber, drumul de întoarcere în vale fiind la fel de lung și anevoios. În timpul verii și mai ales în weekend, mulțimile de oameni ce pornesc pe acest traseu formează un șir neîntrerupt și devine destul de problematică întoarcerea pe același traseu. Din fericire, avem o altă variantă de a coborî și aceasta ne oferă câteva alte atracții spectaculoase din acești munți. Traseul coboară din vârful Moldoveanu spre vârful Roșu, apoi urcă din nou spre vârful Galbena, urmând o coborâre lungă și domoală spre valea glaciară pitorească ce conține Lacurile Galbena.
Ne oprim câteva momente să apreciem frumusețea ireală a lacurilor sclipitoare de smarald, înconjurate de turme de oi și de văi sălbatice. De aici, poteca devine mult mai abruptă și trecem mai întâi printr-un horn cu jnepeni și grohotiș, apoi coborâm precipitat prin pădure. Traseul este destul de dificil și poate deveni alunecos în anumite perioade, însă peisajele diferite ce ni se dezvăluie la fiecare schimbare de direcție merită pe deplin efortul. După peste 10 ore și 13 kilometri, ieșim într-un final epuizați în drumul din Valea Rea, având totuși satisfacția deplină a unei experiențe unice. În timp ce culorile apusului încep să învăluie crestele Făgărașului, visăm din nou la alte aventuri pe care acești munți glorioși ni le-ar putea oferi, de la urcușul intimidant spre vârful Negoiu la pădurile virgine mistice și de la explorarea văii idilice a Sâmbetei la întâlnirea zimbrilor enigmatici ce cutreieră liberi aceste păduri…
Recomandări Cazare în Nucșoara
Rating 9.8 din 5 recenzii!
Situată în satul Corbi, aproape de mănăstire și la câțiva kilometir de Nucșoara și Valea Rea, pensiunea oferă camere spațioase, lounge și bucătărie comună, grădină!
Rating 10 din 1 recenzii!
O casă de vacanță superbă din Nucșoara, aceasta oferă un dormitor, o mică bucătărie, terasă, grădină și priveliști superbe spre dealurile și munții din apropiere!
Rating 8.7 din 187 recenzii!
Amplasată chiar la intrarea pe Valea Rea, spre Vârful Moldoveanu, această pensiune oferă calitate la prețuri decente, având și restaurant tradițional!
