48
Parcul Natural
Porțile de Fier
Panglica de smarald a Dunării se înfășoară printre culmi abrupte, invitând călătorii să îi descopere secretele uimitoare, cu apele cândva tumultoase ale fluviului curgând acum lin pe sub stâncile învăluite în povești străvechi și în mirosul florilor de liliac!
Locurile ce încă emană epopee umane străvechi și spectacole unice ale naturii ne invită într-o călătorie memorabilă în compania seducătoare a Dunării, pornind dintre zidurile cetății de la Drobeta spre meleagurile în care fluviul mângâie pentru prima oară pământul românesc. Urmând un drum meandrat de-a lungul continentului, fluviul creează de-a lungul său o diversitate uimitoare de peisaje, însă cele mai spectaculoase sunt concentrate de-a lungul porțiunii cuprinse în strânsoarea munților dintre România și Serbia. Dacă odinioară această regiune era coșmarul navigatorilor, cu multe locuri foarte periculoase, unde stânci nevăzute amenințau vasele de sub oglinda apei, după amenajarea complexului hidroenergetic de la Porțile de Fier, râul a fost domesticit și își primește oaspeții în deplină liniște.
Parcul Natural Porțile de Fier a fost creat pentru a proteja peisajele impresionante, biodiversitatea unică și patrimoniul cultural autentic al acestei regiuni. Acesta cuprinde și culmile sudice ale munților Locvei și Almăjului, precum și mici porțiuni din munții și platoul Mehedinți. În interiorul parcului există aproape 20 de arii de protecție integrală, unde sunt interzise toate activitățile cu excepția drumețiilor. De-a lungul acestei destinații impresionante, putem admira și biodiversitatea bogată și adesea unică a regiunii. Aproximativ 80% din suprafața parcului este acoperită de păduri, existând și multe specii mediteraneene rare sau endemice, cum ar fi laleaua cazanelor (tulipa hungarica), o floare splendidă ce crește doar pe stâncile abrupte ale masivului Ciucaru Mare și poate fi admirată doar de pe apă. Accesul în parc este facilitat de drumul național 57, ce urmează defileul Dunării de la est la vest, de câteva drumuri locale ce urcă pe văile munților spre nord, dar și de cele 15 trasee ecoturistice care ne permit explorarea locurilor ascunse pe culmi și prin păduri.
Caută Cazare în Parcul Natural Porțile de Fier pe Booking.com!
Începem să descoperim parcul din partea de est, unde sistemul hidroenergetic de la Porțile de Fier I se înalță acum la doar câțiva kilometri vest de orașul Drobeta Turnu Severin și de primul pod construit de romani peste Dunăre, cu două milenii în urmă. Una dintre cele mai mari centrale hidroelectrice din Europa, aceasta a fost construită în parteneriat de România și Serbia între anii 1964 și 1972, barajul rezultat crescând nivelul Dunării cu 35 meri. Insula Ada-Kaleh și câteva localități de pe malurile fluviului au fost complet acoperite de ape. Putem vizita interiorul barajului, unde Muzeul Hidrocentralei Porțile de Fier ne oferă informații interesante despre construcția și caracteristicile sale, precum și șansa de a admira turbinele impresionante. Dincolo de această structură impresionantă, peisajul se schimbă dramatic și drumul se agață adesea deasupra apelor sau străpunge stâncile abrupte. Primăvara este cu siguranță cel mai bun moment pentru a explora această regiune fermecătoare, mireasma liliacului sălbatic și verdele crud al culmilor completând experiență memorabilă.
Una dintre poveștile tragice ale acestor locuri este legată de insula Ada-Kaleh, un loc unic din apropierea Orșovei ce a dispărut sub valurile Dunării după construcția barajului de la Porțile de Fier. Cunoscută încă din antichitate sub diverse nume și disputată adesea de puterile locale, insula a fost fortificată de imperiul Austro-Ungar, aflându-se la granița înaintării otomane. Martor al trecerii a mii și mii de corăbii timp de secole, insula a ajuns într-un final pământ românesc, fiind însă locuită preponderent de urmașii otomanilor care cuceriseră cetatea în trecut. Un timp, Ada Kaleh a fost un paradis comercial unde călătorii ajungeau cu bărcile pentru a se bucura de atmosfera idilică și de produsele exotice de aici, cum ar fi delicatesele turcești, uleiul și parfumul de trandafir. În 1970, locuitorii au fost strămutați, iar părți din principalele monumente ale insulei, cum ar fi cetatea, moscheea sau cimitirul trebuiau mutate pe ostrovul Șimian de lângă Turnu Severin, unde se dorea refacerea întregii comunități, proiect care nu a mai fost realizat nici până în zilele noastre.
La doar 8 kilometri de baraj, descoperim Mănăstirea Vodița, ascunsă într-un mic golf fermecător, aproape de drum. Considerată cea mai veche mănăstire ortodoxă autonomă ctitorită de un domnitor din țară, a fost construită în a doua jumătate a secolului 14 și ne primește cu biserica maramureșeană din lemn și atmosfera sa pașnică. Trecem prin tuneluri și peste viaducte spectaculoase, iar după alți câțiva kilometri avem pentru prima oară priveliștea micului oraș Orșova. Lumina dimineții învăluie golful și culmile domoale pe care căsuțele relativ noi se ridică parcă în căutarea soarelui și a priveliștilor feerice. Acum mai bine de jumătate de veac, oamenii de aici s-au mutat cu tot cu locuințe ceva mai sus pe versantul muntelui, odată ce nivelul apei a crescut după construirea barajului de Porțile de Fier. Dacă în vremurile antice, Orșova a fost o așezare romană cunoscută ca Dierna, acum este un mic port liniștit cu câteva atracții interesante, între care se remarcă noua catedrală romano-catolică, cu arhitectura sa inedită. Ne plimbăm pe faleza încântătoare, admirând pescărușii și canotorii centrului sportiv din oraș, după care urcăm până în vârful dealului unde strălucește Mănăstirea Sfânta Ana, ce veghează deasupra orașului și a golfului, oferind priveliști incredibile spre fluviu.
Părăsim Orșova și la doar câțiva kilometri mai departe, întâlnim prima poartă cu adevărat impunătoare ce se ridică în drumul nostru de-a lungul fluviului. Cazanele Dunării, cândva spaima navigatorilor din cauza stâncilor nevăzute ce amenințau vapoarele de sub valuri, au fost îmblânzite odată cu ridicarea nivelului apelor, astăzi fiind mai mult apreciate pentru frumusețea sălbatică a peisajului creat. Pereții înalți și abrupți de pe cele două maluri se apropie la doar câteva sute de metri, iar apele devin învolburate uneori, păstrând încă amintirea naufragiilor trecute. Intrăm întâi în Cazanele Mici, încleștate între Ciucaru Mic, ce se înalță la peste 300 metri, și culmea Mali Strbac din Serbia, ce depășește 600 metri. Există un traseu turistic scurt dar solicitant spre creastă, unde suntem răsplătiți cu o panoramă de neuitat a zonei.
Chiar în mijlocul Cazanelor Mici se află golful Mraconia, iar pe peretele stâncii ne întâmpină Chipul lui Decebal, ultimul rege al dacilor fiind imortalizat în stâncă, aparent privind spre celălalt mal al Dunării, de unde invadatorii romani au pătruns cu două milenii în urmă. Este considerată cea mai mare sculptură monumentală în piatră din Europa, având 55 metri înălțime și 25 metri lungime. Pe celălalt mal al fluviului există un monument antic cunoscut ca Tabula Traiana, o placă ce comemorează cucerirea Daciei, parte a unui grup de zece comandate de împăratul roman și acoperite acum de ape. Doar câțiva pași dincolo de golful Mraconia, admirăm o bisericuță albă ce pare agățată deasupra Dunării și sub culmea Ciucarul Mic. Este Mănăstirea Mraconia, construită pe locul unor așezăminte mai vechi, datând de la mijlocul secolului 15. Aici era odinioară un punct de observație al Dunării ce ghida navele prin apele periculoase ale cazanelor. Ultima mănăstire a fost acoperită de ape, cea de astăzi fiind construită începând cu 1993, într-una dintre cele mai pitorești locații imaginabile.
Trecând prin satul Dubova ce se întinde de-a lungul golfului cu același nume, ajungem în zona Cazanele Mari, deși drumul ocolește masivul Ciucaru Mare. Aici, stâncile abrupte de pe ambele maluri se apropie la 200-250 metri distanță, în timp ce fluviul are o adâncime de până la 80 metri. Putem descoperi frumusețea incredibilă a acestui loc dacă urcăm traseul scurt, dar solicitant până pe culmea Ciucaru Mare, de unde avem o panoramă captivantă a cazanelor. Circuitul fascinant ne permite să explorăm creasta calcaroasă chiar pe marginea prăpastiei, mereu învăluiți de mireasma liliacului sălbatic și de explozia florilor multicolore. Luciul de smarald al apei este brăzdat adesea de bărcile turistice rapide ce se îngrămădesc spre intrarea în peștera de sub noi. Din când în când, câte un vas de croazieră de pe alte meleaguri sau barje lungi și încărcate plutesc încet prin porțile cazanelor, oferind câteva indicii asupra dimensiunii covârșitoare a acestui spațiu natural.
În interiorul muntelui Ciucaru Mare, există și două peșteri fascinante pe care le putem descoperi. Deși destul de mică și accesibilă doar pe apă, Peștera Veterani este una dintre cele mai spectaculoase din țară. O mică deschidere în tavan permite razelor soarelui să pătrundă înăuntru la anumite ore din zi, creând o atmosferă aproape ireală. Peștera era cunoscută și locuită încă din vremurile antice, fiind considerată un sanctuar al zeului dacilor Zalmoxis, după care a fost folosită drept garnizoană de trupele austriece, existând câteva ruine din acele vremuri. În apropiere, Peștera Ponicova are câteva intrări dinspre fluviu și dinspre drum, însă doar exploratorii experimentați se pot aventura în adâncimile sale. Există câteva galerii pe două niveluri, cel inferior fiind subacvatic, iar cel superior având unele formațiuni speologice interesante. Din Orșova, Mraconia sau Dubova putem participa la tururi cu barca ale regiunii cazanelor, unele incluzând și intrarea în aceste peșteri.
Trecând dincolo de aceste locuri spectaculoase, peisajul devine mai liniștit și culmile mai domoale, iar drumul ne conduce spre alte destinații fermecătoare, unele răsărind chiar pe malul Dunării, altele ascunse pe văi mai puțin cunoscute. La aproape 20 kilometri sud de Dubova, trecem pe lângă un monument neobișnuit, cu două turnuri ruinate ce ies din apele Dunării în apropierea drumului. Cetatea Trikule a fost construită prin secolele 14 sau 15 pentru apărarea zonei strategice de graniță. Ceva mai departe, ne atrage atenția o culme masivă ce se remarcă în peisaj la ceva distanță de drum. Este de fapt un neck vulcanic înalt de peste 750 metri și cunoscut drept Culmea Trescovăț, unde putem ajunge dacă urmăm un traseu de drumeție fascinant, ce oferă priveliști unice asupra defileului Dunării.
Un loc mai puțin cunoscut de pe aceste meleaguri este o vale ascunsă între munții joși și învăluit în legendele unei prințese de al cărei nume amintește. Valea Siriniei ne întâmpină cu frumusețea ei sublimă, alternând porțiuni mai largi cu poienițe însorite, cu adevărate chei săpate de râul ce uneori formează și mici cascade fermecătoare. La intrarea le vale au fost descoperite ruinele unei vechi mănăstiri creștine, în timp ce la capătul drumului se află micul sat Bigăr. Acesta și câteva altele din munții Locvei (Eibenthal, Gârnic, Ravensca, Sfânta Elena) au fost întemeiate la începutul secolului 19 de imigranți din Cehia și încă păstrează cultura autentică a acestora. Mai puțin cunoscute și destul de greu de găsit, vechile mori de apă de la Sichevița sunt răsfirate de-a lungul micilor văi ce coboară din munte, satele de aici fiind considerate originea românilor din defileul Dunării. Dacă în trecut existau 30 de astfel de mori, azi mai putem găsi doar 10 dintre acestea, formând un adevărat muzeu în aer liber, unde putem admira mecanismele ingenioase și arhitectura tradițională unică.
La mică distanță în amonte, înainte de localitatea Coronini, punctul în care care începe defileul sau Clisura Dunării este marcat de două cetăți ce străjuiesc malurile fluviului de sute de ani. Pe malul sârbesc, impunătoarea cetate Golubac este complet renovată astăzi, cu cele zece turnuri ridicându-se deasupra stâncii ce uneori se aseamănă unui elefant ce bea din Dunăre. A avut un trecut deosebit de tumultos, rezistând de-a lungul istoriei la peste 120 de atacuri. Pe malul românesc exista în trecut Cetatea Ladislau, ce a zăcut mult timp în ruine și a cărei măreție a fost readusă la viață în ultimii ani. Tot aici putem admira o stâncă singuratică ce străpunge apele Dunării, înaltă de 7 metri și cunoscută sub numele de Baba Caia. Dincolo de Coronini, valea se lărgește mult, iar în mijlocul fluviului observăm o adevărată insulă. Ostrovul Moldova Veche a fost declarat rezervație naturală și arie specială de protecție avifaunistică, iar în interiorul acesteia se regăsesc două mari lacuri, numeroși cai sălbatici, specii rare de plante și animale, dar și locuri înconjurate de legende.
Dacă intrăm pe un drum local ce pornește din micul oraș Moldova Nouă spre Padina Matei, putem descoperi două cascade superbe formate de-a lungul pârâului Valea Mare. Parte a unei arii naturale protejate, cascadele Burăul Mare și Moldăvița pot fi admirate destul de ușor, impresionând prin peisajul spectaculos pe care îl creează. Din satul Coronini, drumul continuă pentru încă 35 kilometri până la Baziaș, considerat locul de intrare al Dunării în România și limita parcului natural Porțile de Fier. La final, privind în urmă spre toate locurile și oamenii pe care i-am întâlnit, legendarele porți de fier nu mai par atât de amenințătoare și avem impresia profundă că fluviul mai degrabă unește, decât să despartă, creând punți de legătură între vremuri și civilizații. Pentru a continua călătoria prin România, trecem munții spre nord, oprindu-ne în Țara Almăjului, unde explorăm valea Rudăriei, admirând zecile de mori de apă din Eftimie Murgu…
Atracții și Experiențe
Locuri de Văzut și Lucruri de Făcut în Parcul Natural Porțile de Fier
Parcul Natural
Amplasat în partea de sud-vest a României, de-a lungul defileului Dunării între Baziaș și barajul de la Porțile de Fier, parcul natural are o suprafață de peste 115 kilometri pătrați, fiind al doilea ca mărime din țară. Acesta cuprinde și culmile sudice ale munților Locvei și Almăjului, precum și mici porțiuni din munții și platoul Mehedinți. Cel mai mare defileu din Europa (Clisura Dunării) s-a schimbat începând cu anii 1970, după construirea barajului de la Porțile de Fier și creșterea nivelului apei. Aceasta a dus la strămutarea sau desființarea a 10 localități de pe malul românesc și 7 de pe cel sârbesc. Astăzi, în teritoriul parcului se regăsesc două orașe mici (Orșova și Moldova Nouă), precum și mai multe comune ce aparțin de județele Mehedinți și Caraș-Severin. În vestul parcului există unele sate unde există o populație numeroasă de etnie sârbă, în timp ce unele sate din munți sunt locuite de cehi. Parcul Natural Porțile de Fier a fost creat pentru a proteja peisajele impresionante, biodiversitatea unică și patrimoniul cultural autentic al acestei zone. În interiorul parcului există aproape 20 de arii de protecție integrală, unde sunt interzise toate activitățile, cu excepția drumețiilor. Cele mai fascinante atracții ale destinației pot fi descoperite de-a lungul a 15 trasee ecoturistice foarte bine întreținute și marcate. De asemenea, în interiorul parcului au fost stabilite 18 rezervații naturale, cele mai cunoscute fiind Cazanele Mari și Cazanele Mici, Gura Văii – Vârciorova, Valea Mare, Zona Umedă Ostrov – Moldova Veche, Baziaș, Divici – Pojejena, Dealul Vărănic și altele.
Biodiversitate
Parcul natural Porțile de Fier este caracterizat de o biodiversitate foarte bogată, adesea cu accente de unicitate pe teritoriul României. Aproximativ 80% din suprafața parcului este acoperită de păduri iar aproape jumătate din speciile de plante din țară se regăsesc și aici. Se remarcă numărul foarte mare de specii endemice, între care se remarcă laleaua cazanelor (tulipa hungarica), o lalea ce crește doar pe stâncile abrupte ale masivului Ciucaru Mare. De asemenea, există și specii de influență mediteraneană ca liliacul sălbatic, alunul turcesc, cerul, gârnița, scumpia sau mojdreanul. Fauna acestei regiuni cuprinde 34 specii de mamifere, 14 specii de amfibieni și 14 specii de reptile, multe dintre acestea fiind protejate, iar unele foarte rare. Cu toate acestea, adevărata bogăție faunistică din parcul natural stă în cele peste 200 de specii de păsări de aici, dintre care peste 130 sunt strict protejate. Printre altele, în parcul natural se pot admira păsări ca rața roșie, cormoranul, egreta mare, stârcul cenușiu, acvila țipătoare sau lișița.
Barajul Porțile de Fier
Program vizitare: 9 – 16 (marți-duminică) | Tarife: 20 lei/adult
Amplasată la aproximativ 15 kilometri vest de orașul Drobeta Turnu Severin, hidrocentrala Porțile de Fier I este cea mai mare de țară și de pe întregul curs al Dunării. Construită în parteneriat cu Serbia, aceasta are o putere instalată de peste 1160 MW în partea română (2160 MW total) și un debit maxim instalat de 8.700 metri cubi pe secundă. Barajul impresionant reprezintă și punct de trecere a frontierei, având două ecluze ce permit navigația vaselor pe fluviu. În spatele său a fost creat astfel un lac de acumulare imens, cu un volum de aproximativ 2.200 milioane metri cubi și o suprafață de peste 250 kilometri pătrați. În interiorul barajului există un muzeu ce poate fi vizitat, unde sunt prezentate atât caracteristicile tehnice ale acestuia, inclusiv oportunitatea de a admira turbinele masive) î, dar și elemente ale cadrului natural și cultural din regiunea Porțile de Fier (arheologie, istorie, etnografie, științe ale naturii).
Orașul Orșova
Amplasat într-un golf superb, la confluența Dunării cu râul Cerna, orașul Orșova a fost construit aici după ce vechiul centru a fost acoperit de apele fluviului odată cu construirea barajului de la Porțile de Fier. Prima atestare a localității provine încă din perioada romană, când aici este construit un castru, devenit apoi municipium cu numele Dierna. De-a lungul timpului a trecut prin numeroase stăpâniri, aparținând fie de Țara Românească, de Banatul de Severin sau de imperiile otoman și austriac. Odată cu strămutarea, orașul și-a pierdut monumentele mai vechi, însă locația nouă este spectaculoasă, clădirile noi ocupând pantele dealurilor dintr-un golf pitoresc. Dintre atracții, se remarcă mai întâi faleza Dunării de la Orșova, ce oferă priveliști încântătoare ale fluviului și orașului, dar și oportunitatea de a porni în croaziere cu barca spre zona cazanelor. Pe un deal din partea de sud a golfului se ridică impresionanta mănăstire Sfânta Ana, construită în perioada interbelică, de către ziaristul Pamfil Șeicaru, care a luptat în Primul Război Mondial pe aceste meleaguri. Pe lângă atmosfera spirituală deosebită, locația mănăstirii este uimitoare, oferind priveliști unice spre golful Orșovei. În noul centru al orașului, nu poate fi trecută cu vederea catedrala romano-catolică „Neprihănita Zămislire”, una dintre cele mai interesante biserici din România, cu arhitectura sa modernă și inedită, în formă de cruce din orice loc ar fi privită și cu turnul clopotniței separat.
Cazanele Mici ale Dunării
Primul sector al cazanelor Dunării, cunoscut drept Cazanele Mici, începe la câțiva kilometri vest de Orșova, malurile abrupte ale munților apropiindu-se la doar 150 metri distanță. Culmea de pe partea românească este numită Ciucarul Mic (300 metri înălțime), în timp ce masivul din Serbia (Mali Strbac) are peste 600 metri. Există un traseu ecoturistic (triunghi roșu / 2 km / +240 m / 45 minute) spre vârful Ciucaru Mic, de unde călătorii sunt răsplătiți cu panorame superbe asupra defileului, dar și cu alte forme de relief inedite (câmp de lapiezuri). Cazanele Mari și Cazanele Mici au fost desemnate rezervație naturală mixtă pe o suprafață de 215 hectare, protejând atât peisajul spectaculos (forme de relief carstic), cât și biodiversitatea specifică de aici. Pe culmile Ciucarul Mic și Ciucarul Mare pot fi întâlnite numeroase specii de plante și animale rare, unele fiind strict protejate (laleaua Cazanelor, tisa, stânjenelul de stâncă, clopoțeii Cazanelor, liliacul sălbatic, mojdrean, vipera cu corn, țestoasa lui Hermann, lilieci și altele).
Chipul lui Decebal
Amplasat în micul golf Mraconia din Cazanele Mici ale Dunării, reprezintă unul dintre cele mai recunoscute și apreciate simboluri ale acestei destinații. Având dimensiuni monumentale, cu 55 de metri înălțime și 25 de metri lungime, sculptura este considerată cea mai mare de acest fel din Europa și a doua din lume. Proiectul a fost inițiat și finanțat de un om de afaceri român, în timp ce realizarea s-a întins pe perioada a 10 ani (1994-2004), fiind creată de un sculptor din Orșova și o echipă extinsă de sculptori – alpiniști. Monumentul este finalizat doar în proporție de 60%, lucrările fiind oprite la moartea celui ce a inițiat și finanțat acest proiect. Pe malul sârbesc al fluviului există un monument antic cunoscut ca Tabula Traiana, o placă ce comemorează cucerirea Daciei, parte a unui grup de zece, comandate de împăratul roman și acoperite acum de ape.
Mănăstirea Mraconia
Amplasată în apropierea golfului cu același nume din Cazanele Mici ale Dunării, mănăstirea este urmașa altor lăcașe de cult mult mai vechi ce au existat în aceste locuri. Atestată documentar de la mijlocul secolului 15 și ctitorită din nou la începutul secolului următor, aceasta a fost distrusă la sfârșitul secolului 18, în timpul războiului ruso-austro-turc. A fost reconstruită după Primul Război Mondial, însă a fost din nou distrusă și acoperită de ape după construirea barajului de la Porțile de Fier I. Mănăstirea actuală a fost ridicată între anii 1993 și 2000 chiar pe malul Dunării, în locul unde mai demult exista un punct de observație și dirijare a vapoarelor ce se încumetau să treacă prin Cazanele Dunării.
Cazanele Mari ale Dunării
Amplasate la doar câțiva kilometri sud de Cazanele Mici, dincolo de satul și golful pitoresc Dubova, Cazanele Mari sunt cuprinse între masivul Ciucarul Mare (318 metri) și Veliki Strbac (768 metri), având o lungime de aproximativ 4 kilometri, în timp ce adâncimea apei ajunge la 80 de metri. Deși drumul ocolește culmea Ciucarul Mare, există un traseu ecoturistic fascinant (triunghi galben / 5 km / +315 m / 2 ore) ce ajunge pe culmea calcaroasă, oferind câteva puncte de belvedere uimitoare. Pe platoul de sus, turiștii pot urma un circuit ce oferă priveliști spectaculoase, dar și oportunitatea de a descoperi biodiversitatea unică a acestor locuri, cu numeroase specii de plante și animale rare.
Peștera Veterani
Program vizitare: temporar închisă | Tarife: 10 lei/adult
Situată în versantul dinspre Dunăre al masivului Ciucarul Mare, peștera poate fi vizitată doar cu barca de pe fluviu. Cunoscută de-a lungul timpului și sub alte nume, aceasta prezintă interes mai ales pentru istoria sa inedită și pentru deschiderea din tavan pe unde razele soarelui pătrund înauntru doar la anumite ore. Peștera Veterani conține numeroase vestigii arheologice, unele legende susținând că dacii aveau aici un sanctuar dedicat lui Zalmoxis. Cert este că a fost fortificată încă din secolul 13, după care austriecii au construit noi structuri în secolul 17, garnizoana fiind atacată în mai multe rânduri de către turci.
Peștera Ponicova
Cunoscută și ca Peștera Gura Ponicovei, este cea mai mare din defileul Dunării, galeriile sale având aproape 1.700 de metri lungime. După ce crează un mic dar spectaculos sector de chei, pârâul Ponicova (Valea Morilor) străpunge în totalitate masivul Ciucarul Mare, peștera având intrări atât dinspre drum, dar și de pe Dunăre. Aceasta nu este amenajată turistic, însă o porțiune poate fi explorată cu echipament special intrând prin una dintre cele două intrări dinspre chei și drum. Uneori, croazierele cu barca pe Dunăre includ și peștera Ponicova, permițând observarea intrării din Dunăre.
Cetatea Ladislau
Construită în secolul 14 pe locul unui fost sit dacic, cetatea cunoscută și ca Sfântul Ladislau a fost încredințată o perioadă cavalerilor teutoni, fiind distrusă de otomani în anul 1526. În urma unui îndelungat proces de renovare, cetatea a fost recent redeschisă și inclusă în circuitul turistic. Este amplasată pe un deal la sud de satul Coronini, iar de aici poate fi admirată și cetatea Golubac (Golubăț), aflată pe malul sârbesc. Mult mai grandioasă, aceasta fost construită prin secolul 14 pe locul unor foste așezări romane și bizantine, fiind dezvoltată și extinsă în mai multe etape, de obicei după fiecare schimbare a stăpânirii. Perfect renovată printr-un proiect amplu ce i-a readus gloria de altădată, aceasta se impune prin donjonul masiv, înconjurat de 9 turnuri unite de ziduri puternice. În apropiere de Coronini, turiștii mai pot admira Stânca Babacaia, ce iese din apele fluviului la o înălțime de aproape 7 metri, fiind unică pe parcursul Dunării. Înconjurată de legende vechi, se spune că odinioară era legată cu lanțuri de cele două cetăți, pentru a opri vasele să treacă fără a plăti taxele vamale.
Culmea Trescovăț
Unul dintre cele mai interesante trasee de drumeție din parcul natural Porțile de Fier conduce turiștii spre Culmea Trescovăț, un neck vulcanic ce se impune în peisaj, cu o înălțime de peste 750 metri și o formă specifică. Traseul circuit (triunghi roșu) începe și se termină pe malul Dunării, la câțiva kilometri nord de satul Svinița, având o lungime totală de aproximativ 10 kilometri și un nivel mediu de dificultate (+570 metri / 5-6 ore). De-a lungul acestuia se pot descoperi numeroase specii vegetale specifice acestui parc natural, inclusiv exemplare solitare ale pinului negru de Banat, dar și specii de animale rare (broasca țestoasă, scorpionul, vipera cu corn). Cu toate acestea, adevărata atracție provine din aspectul specific al masivului vulcanic și mai ales din panoramele spectaculoase pe care le oferă spre defileul dramatic al Dunării.
Alte Descoperiri Interesante
Locuri și activități mai puțin cunoscute din Parcul Natural Porțile de Fier
Morile de la Sichevița
Dacă odinioară în satele comunei Sichevița funcționau aproximativ 30 de mori de apă, astăzi mai pot fi descoperite 10 dintre acestea, răspândite pe văile pârâurilor Camenița și Gremensca. Oficial parte a unui traseu tematic, însă destul de greu de găsit pe drumurile locale de aici, acestea reprezintă adevărate monumente de arhitectură tradițională. Considerate originea românilor din defileul Dunării, satele comunei Sichevița sunt împrăștiate într-un cadru natural fermecător, morile vechi din lemn contribuind la atmosfera rurală autentică. Câteva mori de apă vechi se mai păstrează și în satul Gârnic, pe valea Framensca.
Mănăstirea Vodița
Construită inițial în a doua jumătate a secolului 14, mănăstirea a fost ridicată de către Sfântul Nicodim de la Tismana cu ajutorul domnitorului Vladislav I, fiind considerată cea mai veche ctitorie voievodală din țară. Aceasta este amplasată pe o mică vale la câțiva kilometri de barajul de la Porțile de Fier, cândva aproape de granița din dintre Țara Românească și Imperiul Austro-Ungar. De-a lungul timpului, aceasta a cunoscut perioade de înflorire, când era un centru religios important, dar și momente tragice, când a fost complet distrusă de otomani. Noua mănăstire a fost construită începând cu 1991, la aproximativ 1 kilometru față de drumul național. Biserica a fost ridicată din lemn în stil maramureșean, fiind sfințită în anul 2001.
Cetatea Trikule
Cunoscută și sub numele de Tricule sau Tri Kule (trei turnuri în limba turcă), cetatea păzea cândva malul fluviului și regiunea strategică dintre munți. Situată la câțiva kilometri înainte de localitatea Svinița, cetatea este atestată prima oară în anul 1419, deși cel mai probabil este mai veche și se suprapune locuirii din era Hallstatt, geto-dacică, romană și de secolele XI-XIII. De-a lungul istoriei sale, a aparținut și cavalerilor teutoni sau Banatului de Severin, funcționând o perioadă ca punct vamal. După amenajarea lacului de acumulare Porțile de Fier I, cetatea ruinată a fost aproape acoperită de apele Dunării, iar în prezent doar două dintre cele trei turnuri mai pot fi observate, al treilea apărând doar în unele perioade cu debit foarte scăzut.
Satele Cehești
Unele dintre localitățile rurale mai izolate din munții parcului natural au fost întemeiate de către cehi sosiți aici din Boemia la începutul secolului 19, pentru a lucra în minerit, prelucrarea lemnului sau ca grăniceri. Astfel, locuitorii satelor Eibenthal, Bigăr, Gârnic, Sfânta Elena sau Baia Nouă erau cândva preponderent de etnie cehă, însă aceștia au părăsit treptat regiunea. Totuși, cei rămași duc mai departe tradițiile autentice, iar arhitectura caselor aduce uneori aminte de centrul Europei.
Ostrovul Moldova Veche
Un loc destul de puțin cunoscut din Defileul Dunării se află chiar în mijlocul fluviului, în dreptul localității Moldova Veche. Ostrovul împreună cu apele din jur este arie naturală protejată și arie specială de protecție avifaunistică, având o suprafață de peste peste 1600 de hectare. Insula propriu-zisă are 345 de hectare, dintre care mare parte este ocupată de cele două lacuri interioare. O atracție deosebită a acestui loc o reprezintă colonia de cai liberi sălbăticiți, urmași ai cailor pe care locuitorii din Moldova Veche îi aduceau aici cu bacul în trecut. De asemenea, pe insulă cresc specii de plante specifice (răchită albă, răchită roșie, plop alb, crin de baltă, stânjenel de baltă, stuf), iar aici își găsesc adăpost numeroase specii de păsări (egretă, cufundar, barză neagră, vultur pescar și altele). Cel mai înalt punct al ostrovului este reprezentat de o movilă, unde legendele susțin că ar fi înmormântat legendarul Attila, conducător al hunilor.
Valea Siriniei
O destinație mai puțin cunoscută din Clisura Dunării, valea este ascunsă la câțiva kilometri de localitatea Berzasca. Un drum îngust urmează valea Siriniei în amonte, fiind singura legătură cu satul izolat Bigăr. De-a lungul acestuia, călătorii pot admira câteva locuri surprinzătoare, începând cu ruinele unei mănăstiri foarte vechi, descoperite recent și amplasate chiar la intrarea pe vale. Câțiva kilometri mai sus, cascada Prințesei Sirinia aduce aminte de una dintre legendele ce înconjoară această destinație încântătoare.
Rezervația Valea Mare
Amplasată între orașul Moldova Noua și satul Padina Matei, legate de un drum local, aria naturală protejată ascunde câteva atracții speciale, pe lângă relieful carstic divers și complex. Pe o suprafață de aproape 1.200 hectare, rezervația cuprinde peșteri, avene, chei, cascade, doline, lapiezuri și alte peisaje spectaculoase, dar și o biodiversitate uimitor de bogată. Cu toate acestea, cele mai cunoscute locuri de aici sunt două cascade superbe, Cascada Burăul Mare, ce poate fi admirată la capătul unui traseu plăcut și destul de scurt, și Cascada Moldăvița, ce se află chiar lângă drum, ambele de o frumusețe specială.
Insula Calinovăț
În dreptul satului Divici, ce aparține de comuna Pojejena, la doar câțiva kilometri de Baziaș, se regăsește prima insulă de la intrarea Dunării în România. Împreună cu luciul de apă din jur, Zona Umedă Insula Calinovăț a fost desemnată arie de protecție specială avifaunistică, cu o suprafață totală de 24 hectare, dintre care 9-12 reprezintă insula propriu-zisă. În interior cuprinde și două lacuri, ănconjurate de vegetație specifică abundentă, unde trăiesc numeroase specii de păsări, pești, reptile și amfibieni, unele dintre acestea rare sau periclitate.
Peștera Gaura cu Muscă
Situată în apropiere de satul Coronini, chiar lângă drumul național peștera a fost adăpost pentru oameni din cele mai vechi timpuri. În secolul 15, aici au fost construite fortificații și în veacurile următoare a adăpostit o mică garnizoană. Numele său provine de la o insectă ce înainte de amenajarea lacului de acumulare provoca mari daune animalelor din zonă.
Recomandări Cazare
Cele mai bune unități de cazare din Parcul Natural Porțile de Fier
Rating 9.8 din 199 recenzii!
Amplasată chiar pe malul Dunării, la intrarea în Cazanele Mici, pensiunea foarte apreciată oferă camere moderne și spațioase, piscină exterioară, buătărie comună, terasă și plajă privată!
Str. Dunării, Eșelnița
Rating 9.9 din 43 recenzii!
Situată în Dubova, între Cazanele Mari și Cazanele Mici, această pensiune oferă camere moderne superioare, lounge și bucătărie comună, terasă, teren pentru sport și joacă!
Valea Carasovat, 7, Dubova
Rating 9.7 din 180 recenzii!
Amplasată pe malul Dunării chiar lângă drumul național, pensiunea oferă camere primitoare cu toate dotările, lounge comun, piscină exterioară. teraă și altele!
Str. Dunării 948B, Eșelnița
Rating 9.9 din 51 recenzii!
Situată chiar lângă drumul național din Defileul Dunării, pensiunea oferă cazare în camere primitoare cu frigider, o piscină în aer liber, grădină și terasă!
Satul Gornea, 309
Rating 9.5 din 75 recenzii!
Amplasat pe faleza Dunării din Orșova, hotelul modern oferă camere comfortabile cu toate dotările, dar și restaurant, bar, terasă, grădină și parcare!
Bvd. 1 Decembrie 1918, 11, Orșova
Rating 9.5 din 59 recenzii!
Situat pe malul Dunării cu priveliști splendide, complexul oferă cazare în camere superioare, un restaurant apreciat, bar, lounge comun, terasă, piscină exterioară!
Str. Dunării 990, Eșelnița