Origini
Sate pitorești din România
Cătunul
Fundătura Ponorului
Pe culmile line și prin văile umbroase ale munților Șureanu, încă mai putem descoperi locuri neatinse de civilizația modernă, unde șoaptele strămoșilor mai pot fi descifrate în adierea vântului și oamenii trăiesc în perfectă armonie cu natura. Unul dintre aceste locuri este și Fundătura Ponorului, un cătun izolat de o frumusețe aproape ireală. Supranumit și Palma lui Dumnezeu, a fost descoperit relativ recent de călători și a devenit rapid o destinație populară, poate chiar răpind o parte din atmosfera sa bucolică. Un pârâu leneș se unduiește de-a lungul unei văi luxuriante prelungi, trecând prin curți și pășuni, înainte de a dispărea în măruntaiele pământului, sub o stâncă înaltă. Pe dealurile din jur, întâlnim din când în când câte o căsuță sau un sălaș singuratic, unele dintre ele părăsite demult. Numite cu mândrie conace de către localnici, aceste gospodării sezoniere sunt locuite de primăvara devreme până toamna târziu, cel mai adesea de bătrânii din satele de sub munte ce mai păstrează tradițiile milenare. Uneori, pe potecile idilice mai întâlnim și câte un om călare, pe lângă carul cu boi ori după vreo turmă de oi sau vaci, bucuroși de oaspeți cu care mai pot schimba o vorbă. Farmecul sublim al acestor locuri este greu de descris în cuvinte, iar viața aici este grea cu siguranță, însă atât de pură și frumoasă, demnă de ultimii urmași ai dacilor…
Cătunul
Dumești
Sulițe de lumină străpung ceața deasă a dimineții ce acoperă adesea văile munților Trascău. Din loc în loc, căsuțe și adăposturi vechi cu acoperișuri din paie se odihnesc tăcute pe culmile domoale din jur, înconjurate de pâlcuri răzlețe de mesteceni și stejari. Pășim încet peste pajiștile pline de flori și fluturi pentru a nu deranja atmosfera aceasta bucolică de o fragilitate aparte. Ne aflăm printre mocani, locuitorii dintotdeauna ai acestor munți și păstori renumiți. Urcând din Sălciua de Jos spre culmea dinspre miazăzi spre cătunul Dumești și continuând spre Vânătările Ponorului, descoperim o lume unică, în care apa a creat un peisaj fascinant. Admirăm măreția naturii în fața cascadei spectaculoase ce adună râurile din mica depresiune, apele prăvălindu-se asurzitor în abisul întunecat de jos. În măruntaiele pământului, aceasta a format labirintul misterios al peșterii Huda lui Papară, ieșind din nou la lumină ceva mai jos, în capătul satului Sub Piatră. Tumultul și enigmele din adâncuri se află parcă în antiteză cu armonia și acalmia culmilor din jur, fiecare pas dezvăluind noi frânturi de viață rustică autentică, tot mai greu de găsit în zilele noastre. Doar câteva dintre vechile colibe acoperite cu paie mai sunt folosite de localnicii ce urcă aici pentru a-și îngriji animalele…
Satele
Măgura, Peștera & Șirnea
De sute și sute de ani, culoarul ce trece printre munții din centrul țării, între Rucăr și Bran, a fost principala legătură între românii de fiecare parte a Carpaților. Un vechi drum comercial însoțește această trecătoare ce adăpostește câteva dintre cele mai pitorești așezări omenești. Răsfirate pe culmile și dealurile semețe de la poalele Pietrei Craiului, satele Șirnea, Peștera și Măgura par să fie prinse în vraja unor vremuri mai simple, demult apuse. Cu toate că drumurile ce se încumetă să urce pantele abrupte ale colinelor sunt mai mereu călcate de călători, mai există și multe cotloane neștiute de mulți, mici colțuri de rai în care atmosfera profund rustică mai poate fi descifrată. Hoinărind prin Măgura, Peștera ori Șirnea, primim adesea darul unor peisaje impresionante, de la zidul amețitor al Pietrei Craiului ce pare să ne acopere, până la aglomerația stâncoasă a Bucegilor din depărtare și de la mici turme de oi, adunate pe lângă un adăpost fără vârstă, până la grădinile luxuriante înconjurate de garduri de lemn și ornate cu câte o căpiță de fân…
Satele
Poiana Mărului & Holbav
Aflate în umbra măreței culmi a Pietrei Craiului, dealurile domoale ale Perșanilor de Sud adăpostesc două sate a căror frumusețe sublimă a stat ascunsă multă vreme. Poiana Mărului și Holbav sunt două comunități cu rădăcini adânci în trecutul acestei zone din inima țării, două sate bunecuvântate cu un cadru natural ce pare desprins din poveștile de demult. Dacă nucleul acestora e înghesuit în văile de jos, adevăratul farmec se dezvăluie mai sus, unde o încrengătură fascinantă de ulițe și poteci îmbrățișează dealurile, conducându-ne pașii spre câte o gospodărie izolată sau un nou tablou rustic ce ni se imprimă în memorie. La Holbav și la Poiana Mărului, trebuie să-ți lași imaginația să te poarte aievea, pentru că oriunde ai ajunge și în orice parte ai privi, ți se deschid peisaje mirifice și scene rurale autentice! De la culmea impunătoare a Pietrei Craiului la crestele îndepărtate ale Bucegilor și de la adăposturile izolate înconjurate de pășuni verzi la pâlcurile de copaci ce toamna târziu devin făclii aprinse, aceste două sate fermecăătoare oferă nenumărate clipe de exaltare…
Satele
Fundata, Moieciu & Șimon
La poalele cetății de piatră a Bucegilor, o înșiruire de culmi domoale și prelungi ascund între ele câteva văi adânci unde razele soarelui se lasă îndelung așteptate. De-a lungul acestora, sate ca Fundata, Moieciu sau Șimon au devenit un adevărat paradis pentru călătorii aflați în căutarea unor peisaje rurale mirifice. Chiar dacă aceste locuri au îmbrățișat turismul modern de mult timp, transformându-se în adevărate stațiuni rurale cu sute de pensiuni turistice, mai putem totuși descoperi crâmpeie de viață tradițională autentică, iar peisajele ce ni se deschid de pe culmi sunt fascinante. În spatele fiecărei case din vale se deschid grădini fermecătoare ce urcă pantele abrupte, multe păstrând încă amprenta trecutului, cu vechi adăposturi din lemn răsărind din loc în loc. Adevărata atmosferă rustică poate fi regăsită odată ce părăsim drumurile principale, urcând pe dealurile idilice din jur. Locuri splendide ca Amfiteatrul Transilvania, Cheile Grădiștei sau Mănăstirea Bran sporesc atractivitatea acestor sate unice în România. Fiecare nou anotimp schimbă peisajul peste culmile de sub Bucegi, de la explozia de culoare a florilor primăvăratice la verdele crud al pășunilor vara și de la simfonia de nuanță ale copacilor tomnatici la nemărginirea tăcută și pură a iernii…
Cătunul
Poiana Călineasa
În clinchetul melodios al talăngilor ce răsună prin văi și pășuni, viața în inima aparent sălbatică a Apusenilor își urmează firul țesut neîntrerupt din timpuri imemoriale. Dacă Țara Moților are un secret pe care l-a ascuns timp de secole, acesta trebuie să fie universul pastoral mirific cuprins în Poiana Călineasa, un loc ce ne uimește și ne fascinează, unde întreaga esență a Apusenilor și a oamenilor săi unici pare închisă într-un tablou bucolic captivant. De generații și generații, păstorii din satele acestor munți mirifici revin în fiecare primăvară la locuințele lor temporare din poiană, reluând un ciclu annual moștenit din străbuni. Sute de colibe și adăposturi din lemn răsar astfel pe pajiștea idilică, formând astfel un cătun aparent nesfârșit ce se animă odată cu primele semne ale sezonului cald, când păstorii din trei județe sosesc cu turmele lor dragi. Înconjurată de păduri umbroase și de lumea misterioasă din adâncurile acestor munți, Poiana Călineasa se află la întâlnirea dintre Alba, Cluj și Bijor, cu drumuri pastorale ce se adună aici din toate direcțiile, cel mai accesibil pentru călători fiind din Gârda de Sus, pe Valea Ordâncușii sau peste dealuri prin satele pitorești Munună, Ghețari și Ocoale. Cunoscută până nu demult doar moților, această destinație rurală excepțională ne oferă oportunitatea tot mai rară de a admira și cunoaște crâmpeie autentice din viața țăranului român!
Satele
Rășinari & Râu Sadului
Mărginimea Sibiului, this enticing and fascinating area of Romania that stretches at the feet of the Cindrel Mountains is a veritable pastoral paradise, perfectly blending idyllic landscapes with traditional architecture and ancient ethnographic traditions. An oasis of authentic Romanian civilization with special traits, often resulting from the influence of the Saxon culture that arrived in these lands starting with the 14th century, it gathers 18 villages and little towns south of Sibiu. Crammed tightly where two small creeks escape the mountains, the village of Rășinari welcomes us from afar with its church bell towers, watching over the red shingle rooftops. The green ridges of the mountains abruptly drop off at the edge of Rășinari, resembling a stormy ocean that was suddenly petrified. Beyond its monumental churches, Rășinari is also the birthplace of two important personalities of Romanian culture, the philosopher Emil Cioran and poet Octavian Goga. We briefly pass along their memorial houses, as well as many other beautiful traditional houses that partly make the village so famous. In a valley right across the mountains south of Rășinari, a crystal clear creek slowly flows among the wooded ridges of the mountains. On each side of the river, older and newer homesteads lay their idyllic gardens up the steep spines of the mountains. Between orchards and haystacks, herds of cows and sheep graze peacefully, often watched by lazy dogs. Unknown trails lead us through the forest towards the gentle ridges above the village, where dozens of lonely cottages silently wait for their flocks and shepherds. Many abandoned through the ages, these archaic wooden shelters are a lasting testimony of the pastoral traditions in this area, locally known as the Land of Cottages…
Satele
Rucăr & Cincșor
Satul încă doarme adânc, vegheat de bătrânul Olt ce curge liniștit la poalele colinelor Transilvaniei și de piscurile întunecate ale Făgărașului. Oprim sub unul dintre stejarii arhaici ce se agață pe coasta dealului de deasupra, unde comunitatea a amenajat un punct de belvedere memorabil. Așteptăm în tăcere primele raze ale unei noi zile peste Țara Făgărașului și curând cerul este incendiat de explozia roșiatică dinaintea răsăritului. Discul înflăcărat se ridică încet din spatele crestelor maiestuoase și se oglindește în apele Oltului, trimițând sulițe de aur spre ținuturile fermecate de jos. Suntem învăluiți de lumina caldă a unei dimineți plăcute de octombrie, privind spre satul Rucăr ce se trezește ușor la viață. Câteva turme de oi lasă în urmă stânele din jur, plecând spre pajiștile de pe dealuri, în timp ce malurile râului tresaltă în dansul păsărilor matinale. În satul de jos încă se mai păstrează tradiții autentice vechi și călătorii pot experimenta viața tradițională cutreierând pe ulițele sale. Trecând peste dealul și prin pădurea dinspre nord, ajungem și în micul sat cu rădăcini săsești Cincșor, la rândul său prins între apele Oltului și podișul Hârtibaciului. În mijlocul caselor vechi, ascunsă privirii după câțiva stejari venerabili, descoperim una dintre cele mai frumoase biserici fortificate de prin aceste ținuturi. Veche de peste cinci veacuri, aceasta încă mai poartă amintirile unei lumi apuse, povești duse mai departe de puținii sași rămași prin Cincșor…
Satul
Eftimie Murgu
Pe valea unui pârâu tumultos dintr-un ținut pierdut prin sud-vestul țării, oamenii au creat un adevărat sat al morilor de apă, zeci de astfel de minuni ale arhitecturii rurale fiind răspândite de-a lungul său. Regăsim satul Eftimie Murgu departe de marile drumuri turistice ale țării, în misterioasa dar atât de pitoreasca țară a Almăjului, prinsă în munții Banatului. Cunoscut în trecut ca Rudăria, după numele văii la guri,e caăreia se desfășoară, satul morilor a fost locuit din cele mai vechi timpuri și cândva adăpostea până la 50 de mori de apă tradiționale, construite de sătenii locului pe malurile pârâului ce uneori se înfuria și mai împuțina numărul acestora. Astăzi, mai descoperim vreo 20 și ceva de astfel de monumente autentice, răsfirate prin sat și pe valea îngustă. Captând energia apei, morile mai sunt adesea folosite și întâlnim uneori câte un localnic ce își macină grânele la fel ca străbunii din trecut. Învăluite în legende populare uimitoare și unele purtând nume descriptive, morile încă mai sunt adevărate nuclee sociale, locuri de întâlnire devenite între timp și atracții turistice interesante. De-a lungul unui traseu de aproximativ 3 kilometri, ce începe chiar de la intrarea în sat, suntem purtați într-o călătorie fascinantă prin cel mai mare parc mulinologic din sudul Europei. În timpul călătoriei, întâlnim țărani dornici să împărtășească această comoară unică a satului lor și descoperim geniul și ingeniozitate arhaică a acestui sistem impresionant. Prin sisteme de canale, mici baraje și uneori tuneluri, apa a fost dirijată în funcție de caracteristicile terenului pentru a ajunge la fiecare moară a satului…
Satul
Biertan
Looking ahead, the gentle hills resemble the waves of an endless ocean that changes its shades each season, while the majestic towers of the fortified churches rise towards the sky like the masts of old ships, marking the old Saxon villages of central Transylvania. Arguably the most impressive and renowned of them all can be found hidden between the hills south of Sighișoara and Mediaș. The now seemingly dormant village of Biertan was once a flourishing medieval settlement, the magnificent center of the Saxon culture in Transylvania. The core of Biertan’s heritage rises majestically on a small hilltop in the center of the village, at times resembling a floating island above the morning mists. For more than five centuries, the fortified church of Biertan has stood witness to the coming and passing of seasons over the village below, a testament in stone and wood to the greatness and ingenuity of the Transylvanian Saxons. With its towers and walls that protect its three inner courtyards, it reminds more of a stronghold. During grim times, this space provided refuge and protection for the villagers, beyond its usual role as a cultural heart for the community. Today, travelers breach the defensive structures with ease, quickly conquering the top of the hill, where the massive church still stands, guarding some of its past treasures. Throughout the village below, there’s still a hint of that medieval authentic atmosphere, though many of the Saxon families have long left Biertan and the highlands of Transylvania. Their legacy is still preserved through the exceptional architecture that can still be admired in Biertan and elsewhere…
Satele
Hosman & Fofeldea
Leaving the city of Sibiu towards the east, we enter the realm of the fortified churches, felt behind centuries ago by the Saxon settlers of Transylvania. Time has swept through many of these magical villages, leaving behind only shadows of their former charm and glory. Among the gentle hills, distant silhouettes rise above tile roofs, drawing in the footsteps of inquiring travelers. Often admired from afar for its picturesque setting, the fortified church of Hosman stands out over its dramatic background, its towers and walls replicating the peaks and ridges of the spectacular Făgăraș Mountains. Few people actually make their way into the village itself and fewer still reach the massive Romanesque church that still preserves some of its medieval character. Surrounded by vibrant pastures and forests, Hosman makes for an authentic gateway into the mesmerizing universe of the Transylvanian Highlands. Just a few kilometers further along, another tranquil heaven is almost hidden among the verdant hills. The sleepy village of Fofeldea might not be renowned for its Saxon heritage, yet its almost surreal charm exudes from its stunning location, tucked away in a small valley that is often covered by the mist. Reaching the top of the hills to the north and watching the sun rising up during a cold autumn morning is almost an otherworldly experience. The craggy ridge of Făgăraș is set ablaze by the first spears of light, followed by the surrounding hills already dotted with flocks of sheep and adorned by the small orthodox church, perched above the village…
Satele
Bănița, Merișor & Crivadia
Before truly leaving the grip of the mountains towards the Land of Hațeg, we meet several picturesque villages spread across the gentle hills at the foot of the Șureanu and Retezat mountains. The road slithers between them, taking us to places that deeply resonate within the conscience of the Romanians. We are at the northern limit of the momârlan people’s lands, the legendary descendants of the Dacians, whose unique and authentic traditions can still be found throughout rural areas of the Jiu Valley. The fascinating villages of Bănița, Merișor and Crivadia are living proof of a lifestyle that is mostly unchanged for centuries, with shepherds and cottages isolated in the mountains, with gardens where the graves of the ancestors lie among flowery orchards. The primitive beauty of these places is created by the sheer feeling of discovering an ancient world that maybe lives its last moments. We are always surrounded by an almost perfect harmony between the natural and the human elements that melts into a collection of splendid impressionist paintings. Wandering around these hills, we can also uncover several small natural masterpieces, like the incredible canyon of Bănița, the mysterious Bolii Cave or the wild gorges of Crivadia guarded by the medieval tower…
Satele
Valea Uzei, Valea Inzelului & Cotorăști
Toamna și-a așternut deja veșmântul de nuanțe infinite peste culmile și văile Trascăului, transformând acest bastion al vieții arhaice într-un spectacol vibrant al naturii. Drumul pitoresc ce a deschis acest ținut idilic lumii de jos ne conduce acum prin satele fermecătoare de aici, recunoscute și admirate pentru casele vechi cu acoperiș din paie, adevărate testamente ale veacurilor apuse. Prin satele ce mult timp au stat ascunse privirilor peste culmile dintre văile Arieșului și Ampoiului încă mai întâlnim care cu boi și bordeie izolate, însuflețite încă de oameni ce trăiesc în ritmul străvechi al anotimpurilor. Deasupra mănăstirii binecuvântate a Râmețului ce veghează sălbăticia văii Geoagiului de multe veacuri, descoperim sate autentice ca Valea Uzei, Valea Inzelului, Cotorăști și altele asemenea, unde atmosfera ulițelor prăfuite stârnește în noi nostalgia copilăriei plecate mult prea repede. Prin aceste locuri, toamna creează parcă scene mai intense decât în alte părți ale țării, scene emoționante ce par desprinse din tablourile lui Grigorescu sau Andreescu…
Satele
Ineleț, Prisăcina & Dobraia
Povestea Cernei este una zbuciumată, însă atât de minunată încât cuvintele nu reușesc adesea să-i facă dreptate. Parfumul primăverii a învăluit valea Cernei în cele mai vibrante nuanțe de verde pe care le-am întâlnit vreodată, trecând prin salcâmii de pe malul râului și peste poienile pline de fluturi ascunse deasupra. Spre apus, culmile munților Cernei adăpostesc câteva de cătune împrăștiate ale comunei Cornereva, multe dintre ele cu doar câteva gospodării locuite de bătrânii ce refuză să părăsească acest paradis ancestral. Ineleț, Dobraia și Prisăcina sunt poate cele mai pitorești dintre acestea, agățate deasupra văii Cernei, mai aproape de cer decât de civilizația modernă. Trecem podul peste Cerna și urmăm poteca ce urcă pentru câteva minute, până ce întâlnim o stâncă abruptă din calcar ce pare de netrecut. Suspendate într-o succesiune amețitoare și într-un echilibru ce pare precar, o serie de scări lungi și încovoiate din lemn sunt agățate de peretele aproape vertical. Reușim într-un final să cucerim ultima scară și continuăm urcușul prin pădure și apoi prin poieni, poteca ajungând la bisericuța satului Ineleț, pierdută pe coama muntelui, alături de micul său cimitir ce poartă amintirea generațiilor trecute. De aici, priveliștea văii de jos este uluitoare, culmile nesfârșite îmbrăcate în nuanțele crude ale primăverii fiind punctate din loc în loc cu mici pâlcuri de copaci înfloriți ce înconjoară câte o căsuță pierdută între pădurile de fag. În esența ei, această lume a rămas aproape neschimbată de veacuri, cu oameni ce trăiesc profund legați de pământurile lor, de locurile acestea binecuvântate ce le oferă atâtea greutăți, dar și nenumărate momente de pace și fericire. Farmecul arhaic al acestor paradisuri rurale pare tulburată doar de urmele tot mai dese ale călătorilor ce au descoperit frumusețea sublimă a destinației, mai ales după ce traseul Via Transilvanica trece pe aici. Aceeași atmosferă bucolică ne însoțește și pe potecile din Dobraia sau Prisăcina, cu gospodăriile lor răspândite printre pășuni, livezi și grădini, înconjurate de culmi împădurite și creste stâncoase…