Origini
Sate pitorești din România
În timp ce prin alte locuri de pe pământ peisajul rural și-a pierdut încet orice urmă a vieții tradiționale, România încă păstrează multe astfel de sate autentice uimitoare, însă acest lucru se schimbă rapid chiar în fața ochilor noștri. Tinerii pleacă în căutarea unei vieți mai bune prin orașe sau adesea prin cine știe ce zări, în timp ce doar puținii bătrâni rămași printre amintiri încearcă păstreze aceste comori arhaice. Am cutreierat pe dealuri și prin văi căutând câteva astfel de locuri uimitoare, cum ar fi Fundătura Ponorului, Dumești, Poiana Călineasa, Peștera, Șirnea, Fundata, Breb, Poiana Mărului, Viscri, Ineleț, și multe altele, căutând mereu să păstrez o parte din sufletul lor, din atmosfera aceea specială… Sper că acesta este doar începutul, iar călătoriile să mă poarte în continuare prin astfel de locuri unice și autentice!
CĂTUNUL
Fundătura Ponorului
Pe culmile line și prin văile umbroase ale munților Șureanu, încă mai putem descoperi locuri neatinse de civilizația modernă, unde șoaptele strămoșilor mai pot fi descifrate în adierea vântului și oamenii trăiesc în perfectă armonie cu natura. Unul dintre aceste locuri este și Fundătura Ponorului, un cătun izolat de o frumusețe aproape ireală. Supranumit și Palma lui Dumnezeu, a fost descoperit relativ recent de călători și a devenit rapid o destinație populară, poate chiar răpind o parte din atmosfera sa bucolică. Un pârâu leneș se unduiește de-a lungul unei văi luxuriante prelungi, trecând prin curți și pășuni, înainte de a dispărea în măruntaiele pământului, sub o stâncă înaltă. Pe dealurile din jur, întâlnim din când în când câte o căsuță sau un sălaș singuratic, unele dintre ele părăsite demult. Numite cu mândrie conace de către localnici, aceste gospodării sezoniere sunt locuite de primăvara devreme până toamna târziu, cel mai adesea de bătrânii din satele de sub munte ce mai păstrează tradițiile milenare. Uneori, pe potecile idilice mai întâlnim și câte un om călare, pe lângă carul cu boi ori după vreo turmă de oi sau vaci, bucuroși de oaspeți cu care mai pot schimba o vorbă. Farmecul sublim al acestor locuri este greu de descris în cuvinte, iar viața aici este grea cu siguranță, însă atât de pură și frumoasă, demnă de ultimii urmași ai dacilor…
Recomandare Cazare: Garden Spa Retezat
CĂTUNUL
Dumești
Sulițe de lumină străpung ceața deasă a dimineții ce acoperă adesea văile munților Trascău. Din loc în loc, căsuțe și adăposturi vechi cu acoperișuri din paie se odihnesc tăcute pe culmile domoale din jur, înconjurate de pâlcuri răzlețe de mesteceni și stejari. Pășim încet peste pajiștile pline de flori și fluturi pentru a nu deranja atmosfera aceasta bucolică de o fragilitate aparte. Ne aflăm printre mocani, locuitorii dintotdeauna ai acestor munți și păstori renumiți. Urcând din Sălciua de Jos spre culmea dinspre miazăzi spre cătunul Dumești și continuând spre Vânătările Ponorului, descoperim o lume unică, în care apa a creat un peisaj fascinant. Admirăm măreția naturii în fața cascadei spectaculoase ce adună râurile din mica depresiune, apele prăvălindu-se asurzitor în abisul întunecat de jos. În măruntaiele pământului, aceasta a format labirintul misterios al peșterii Huda lui Papară, ieșind din nou la lumină ceva mai jos, în capătul satului Sub Piatră. Tumultul și enigmele din adâncuri se află parcă în antiteză cu armonia și acalmia culmilor din jur, fiecare pas dezvăluind noi frânturi de viață rustică autentică, tot mai greu de găsit în zilele noastre. Doar câteva dintre vechile colibe acoperite cu paie mai sunt folosite de localnicii ce urcă aici pentru a-și îngriji animalele…
Recomandare Cazare: Raven’s Nest
Satele
Măgura, Peștera & Șirnea
De sute și sute de ani, culoarul ce trece printre munții din centrul țării, între Rucăr și Bran, a fost principala legătură între românii de fiecare parte a Carpaților. Un vechi drum comercial însoțește această trecătoare ce adăpostește câteva dintre cele mai pitorești așezări omenești. Răsfirate pe culmile și dealurile semețe de la poalele Pietrei Craiului, satele Șirnea, Peștera și Măgura par să fie prinse în vraja unor vremuri mai simple, demult apuse. Cu toate că drumurile ce se încumetă să urce pantele abrupte ale colinelor sunt mai mereu călcate de călători, mai există și multe cotloane neștiute de mulți, mici colțuri de rai în care atmosfera profund rustică mai poate fi descifrată. Hoinărind prin Măgura, Peștera ori Șirnea, primim adesea darul unor peisaje impresionante, de la zidul amețitor al Pietrei Craiului ce pare să ne acopere, până la aglomerația stâncoasă a Bucegilor din depărtare și de la mici turme de oi, adunate pe lângă un adăpost fără vârstă, până la grădinile luxuriante înconjurate de garduri de lemn și ornate cu câte o căpiță de fân…
Recomandare Cazare: Nobilis / Carpathian Residence
Satele
Poiana Mărului & Holbav
Aflate în umbra măreței culmi a Pietrei Craiului, dealurile domoale ale Perșanilor de Sud adăpostesc două sate a căror frumusețe sublimă a stat ascunsă multă vreme. Poiana Mărului și Holbav sunt două comunități cu rădăcini adânci în trecutul acestei zone din inima țării, două sate bunecuvântate cu un cadru natural ce pare desprins din poveștile de demult. Dacă nucleul acestora e înghesuit în văile de jos, adevăratul farmec se dezvăluie mai sus, unde o încrengătură fascinantă de ulițe și poteci îmbrățișează dealurile, conducându-ne pașii spre câte o gospodărie izolată sau un nou tablou rustic ce ni se imprimă în memorie. La Holbav și la Poiana Mărului, trebuie să-ți lași imaginația să te poarte aievea, pentru că oriunde ai ajunge și în orice parte ai privi, ți se deschid peisaje mirifice și scene rurale autentice! De la culmea impunătoare a Pietrei Craiului la crestele îndepărtate ale Bucegilor și de la adăposturile izolate înconjurate de pășuni verzi la pâlcurile de copaci ce toamna târziu devin făclii aprinse, aceste două sate fermecătoare oferă nenumărate clipe de exaltare…
Recomandare Cazare: My Little Village
Satele
Fundata, Moieciu & Șimon
La poalele cetății de piatră a Bucegilor, o înșiruire de culmi domoale și prelungi ascund între ele câteva văi adânci unde razele soarelui se lasă îndelung așteptate. De-a lungul acestora, sate ca Fundata, Moieciu sau Șimon au devenit un adevărat paradis pentru călătorii aflați în căutarea unor peisaje rurale mirifice. Chiar dacă aceste locuri au îmbrățișat turismul modern de mult timp, transformându-se în adevărate stațiuni rurale cu sute de pensiuni turistice, mai putem totuși descoperi crâmpeie de viață tradițională autentică, iar peisajele ce ni se deschid de pe culmi sunt fascinante. În spatele fiecărei case din vale se deschid grădini fermecătoare ce urcă pantele abrupte, multe păstrând încă amprenta trecutului, cu vechi adăposturi din lemn răsărind din loc în loc. Adevărata atmosferă rustică poate fi regăsită odată ce părăsim drumurile principale, urcând pe dealurile idilice din jur. Locuri splendide ca Amfiteatrul Transilvania, Cheile Grădiștei sau Mănăstirea Bran sporesc atractivitatea acestor sate unice în România. Fiecare nou anotimp schimbă peisajul peste culmile de sub Bucegi, de la explozia de culoare a florilor primăvăratice la verdele crud al pășunilor vara și de la simfonia de nuanță ale copacilor tomnatici la nemărginirea tăcută și pură a iernii…
Recomandare Cazare: Casa Maria
Satul
Biertan
Privind înainte, dealurile line seamănă cu valurile unui ocean nesfârșit care își schimbă nuanțele în fiecare anotimp, în timp ce turnurile maiestuoase ale bisericilor fortificate se înalță spre cer precum catargele unor vechi corăbii, marcând vechile sate săsești din centrul Transilvaniei. Probabil cel mai impresionant și renumit dintre toate se află ascuns între dealurile de la sud de Sighișoara și Mediaș. Satul Biertan, acum aparent adormit, a fost odată o așezare medievală înfloritoare, magnificul centru al culturii saxone din Transilvania. Nucleul moștenirii Biertanului se ridică maiestuos pe un mic deal din centrul satului, uneori asemănându-se cu o insulă plutitoare deasupra cețurilor dimineții. Timp de mai bine de cinci secole, biserica fortificată din Biertan a fost martoră la venirea și trecerea anotimpurilor peste satul de dedesubt, o mărturie în piatră și lemn a măreției și ingeniozității sașilor transilvăneni. Cu turnurile și zidurile sale care protejează cele trei curți interioare, amintește mai mult de o cetate. În vremuri sumbre, acest spațiu a oferit refugiu și protecție sătenilor, dincolo de rolul său obișnuit de inimă culturală pentru comunitate. Astăzi, călătorii străpung cu ușurință structurile defensive, cucerind rapid vârful dealului, unde încă se ridică masiva biserică, păzind unele dintre comorile sale de odinioară. În tot satul de dedesubt, există încă o urmă de atmosferă medievală autentică, deși multe dintre familiile sașilor au părăsit de mult timp aceste locuri. Moștenirea lor este încă păstrată prin arhitectura excepțională care poate fi încă admirată în Biertan și în alte părți…
Recomandare Cazare: Casa Eva Wagner
Cătunul
Poiana Călineasa
În clinchetul melodios al talăngilor ce răsună prin văi și pășuni, viața în inima aparent sălbatică a Apusenilor își urmează firul țesut neîntrerupt din timpuri imemoriale. Dacă Țara Moților are un secret pe care l-a ascuns timp de secole, acesta trebuie să fie universul pastoral mirific cuprins în Poiana Călineasa, un loc ce ne uimește și ne fascinează, unde întreaga esență a Apusenilor și a oamenilor săi unici pare închisă într-un tablou bucolic captivant. De generații și generații, păstorii din satele acestor munți mirifici revin în fiecare primăvară la locuințele lor temporare din poiană, reluând un ciclu annual moștenit din străbuni. Sute de colibe și adăposturi din lemn răsar astfel pe pajiștea idilică, formând astfel un cătun aparent nesfârșit ce se animă odată cu primele semne ale sezonului cald, când păstorii din trei județe sosesc cu turmele lor dragi. Înconjurată de păduri umbroase și de lumea misterioasă din adâncurile acestor munți, Poiana Călineasa se află la întâlnirea dintre Alba, Cluj și Bihor, cu drumuri pastorale ce se adună aici din toate direcțiile, cel mai accesibil pentru călători fiind din Gârda de Sus, pe Valea Ordâncușii sau peste dealuri prin satele pitorești Munună, Ghețari și Ocoale. Cunoscută până nu demult doar moților, această destinație rurală excepțională ne oferă oportunitatea tot mai rară de a admira și cunoaște crâmpeie autentice din viața țăranului român!
Recomandare Cazare: Wild Hill Apuseni
Satele
Rășinari & Râu Sadului
Mărginimea Sibiului, această zonă atrăgătoare și fascinantă a României care se întinde la poalele Munților Cindrel, este un adevărat paradis pastoral, îmbinând perfect peisajele idilice cu arhitectura tradițională și tradițiile etnografice străvechi. O oază de civilizație românească autentică, cu trăsături speciale, adesea rezultate și din influența culturii săsești ajunse pe aceste meleaguri începând cu secolul al XIV-lea, acest ținut adună 18 sate și orășele la sud de Sibiu. Înghesuit acolo unde două pârâiașe ies din munți, satul Rășinari ne întâmpină de departe cu clopotnițele bisericilor sale, veghind peste acoperișurile de șindrilă roșie. Crestele verzi ale munților coboară brusc la marginea Rășinariului, asemănându-se cu un ocean furtunos care a împietrit brusc. Trecem aievea pe lângă casele memoriale ale unor personalități ca Cioran sau Octavian Goga, precum și pe lângă multe alte case tradiționale frumoase care fac parțial satul atât de faimos. Într-o vale chiar peste munți, la sud de Rășinari, un pârâu cristalin curge încet printre crestele împădurite ale munților. De-o parte și de alta a râului, gospodării mai vechi și mai noi își întind grădinile idilice pe culmile abrupte ale munților. Printre livezi și căpițe de fân, turme de vaci și oi pasc liniștit, adesea supravegheate de câini leneși. Trasee necunoscute ne conduc prin pădure spre crestele line de deasupra satului, unde zeci de căsuțe singuratice își așteaptă în tăcere turmele și păstorii. Multe abandonate de-a lungul veacurilor, aceste adăposturi arhaice din lemn sunt o mărturie durabilă a tradițiilor pastorale din această zonă, cunoscută local sub numele de Țara Colibelor…
Recomandare Cazare: Carpentiere Arena
Satele
Rucăr & Cincșor
Satul încă doarme adânc, vegheat de bătrânul Olt ce curge liniștit la poalele colinelor Transilvaniei și de piscurile întunecate ale Făgărașului. Oprim sub unul dintre stejarii arhaici ce se agață pe coasta dealului de deasupra, unde comunitatea a amenajat un punct de belvedere memorabil. Așteptăm în tăcere primele raze ale unei noi zile peste Țara Făgărașului și curând cerul este incendiat de explozia roșiatică dinaintea răsăritului. Discul înflăcărat se ridică încet din spatele crestelor maiestuoase și se oglindește în apele Oltului, trimițând sulițe de aur spre ținuturile fermecate de jos. Suntem învăluiți de lumina caldă a unei dimineți plăcute de octombrie, privind spre satul Rucăr ce se trezește ușor la viață. Câteva turme de oi lasă în urmă stânele din jur, plecând spre pajiștile de pe dealuri, în timp ce malurile râului tresaltă în dansul păsărilor matinale. În satul de jos încă se mai păstrează tradiții autentice vechi și călătorii pot experimenta viața tradițională cutreierând pe ulițele sale. Trecând peste dealul și prin pădurea dinspre nord, ajungem și în micul sat cu rădăcini săsești Cincșor, la rândul său prins între apele Oltului și podișul Hârtibaciului. În mijlocul caselor vechi, ascunsă privirii după câțiva stejari venerabili, descoperim una dintre cele mai frumoase biserici fortificate de prin aceste ținuturi. Veche de peste cinci veacuri, aceasta încă mai poartă amintirile unei lumi apuse, povești duse mai departe de puținii sași rămași prin Cincșor…
Recomandare Cazare: Transylvania Guesthouses
Satele
Hosman & Fofeldea
Părăsind orașul Sibiu spre est, intrăm în tărâmul bisericilor fortificate, lăsate în urmă cu secole de coloniștii sași din Transilvania. Timpul a măturat multe dintre aceste sate magice, lăsând în urmă doar umbre ale farmecului și gloriei lor de odinioară. Printre dealurile line, siluete îndepărtate se ridică deasupra acoperișurilor de țiglă, atrăgând urmele călătorilor curioși. Adesea admirată de departe pentru peisajul său pitoresc, biserica fortificată din Hosman se remarcă pentru fundalul său dramatic, turnurile și zidurile sale reproducând parcă vârfurile și crestele spectaculoase ale Făgărașului. Puțini oameni ajung până în sat și și mai puțini urcă la masiva biserică romanică care încă își păstrează o parte din caracterul său medieval. Înconjurat de pășuni și păduri vibrante, Hosman reprezintă o poartă autentică către universul fascinant al Podișului Transilvaniei. La doar câțiva kilometri mai departe, un alt rai liniștit este aproape ascuns printre dealurile verzi. Satul adormit Fofeldea s-ar putea să nu fie renumit pentru moștenirea sa saxonă, totuși farmecul său aproape suprarealist rezultă mai ales din locația sa uimitoare, pierdut fiind într-o mică vale adesea acoperită de ceață. A ajunge în vârful dealurilor dinspre nord și a privi răsăritul soarelui într-o dimineață rece de toamnă este aproape o experiență dintr-un alt timp și de pe altă lume. Creasta abruptă a Făgărașului este luminată de primele raze ale răsăritului, urmată de dealurile din jur, deja presărate cu turme de oi și împodobite de mica bisericuță ortodoxă, cocoțată deasupra satului…
Recomandare Cazare: Flanderhof Manor
Satele
Bănița, Merișor & Crivadia
Înainte de a părăsi cu adevărat strânsoarea munților spre Țara Hațegului, întâlnim câteva sate pitorești răspândite pe dealurile line de la poalele munților Șureanu și Retezat. Drumul șerpuiește printre ele, conducându-ne în locuri care rezonează profund în conștiința românilor. Ne aflăm la limita nordică a ținutului momârlanilor, legendarii descendenți ai dacilor, ale căror tradiții unice și autentice pot fi încă regăsite în zonele rurale ale Văii Jiului. Fascinantele sate Bănița, Merișor și Crivadia sunt dovada vie a unui stil de viață în mare parte neschimbat de secole, cu păstori și căsuțe izolate în munți, cu grădini unde mormintele strămoșilor zac printre livezi înflorite. Frumusețea primitivă a acestor locuri este creată de sentimentul pur de a descoperi o lume străveche care își trăiește poate ultimele clipe. Suntem mereu înconjurați de o armonie aproape perfectă între elementele naturale și cele umane, care se contopește într-o colecție de splendide picturi impresioniste. Hoinărind printre aceste dealuri, putem descoperi și câteva mici capodopere naturale, precum incredibilul canion al Băniței, misterioasa Peștera Bolii sau sălbaticele chei ale Crivadiei, străjuite de turnul medieval…
Recomandare Cazare: Rai Village
Satele
Valea Uzei, Valea Inzelului & Cotorăști
Toamna și-a așternut deja veșmântul de nuanțe infinite peste culmile și văile Trascăului, transformând acest bastion al vieții arhaice într-un spectacol vibrant al naturii. Drumul pitoresc ce a deschis acest ținut idilic lumii de jos ne conduce acum prin satele fermecătoare de aici, recunoscute și admirate pentru casele vechi cu acoperiș din paie, adevărate testamente ale veacurilor apuse. Prin satele ce mult timp au stat ascunse privirilor peste culmile dintre văile Arieșului și Ampoiului încă mai întâlnim care cu boi și bordeie izolate, însuflețite încă de oameni ce trăiesc în ritmul străvechi al anotimpurilor. Deasupra mănăstirii binecuvântate a Râmețului ce veghează sălbăticia văii Geoagiului de multe veacuri, descoperim sate autentice ca Valea Uzei, Valea Inzelului, Cotorăști și altele asemenea, unde atmosfera ulițelor prăfuite stârnește în noi nostalgia copilăriei plecate mult prea repede. Prin aceste locuri, toamna creează parcă scene mai intense decât în alte părți ale țării, scene emoționante ce par desprinse din tablourile lui Grigorescu sau Andreescu…
Recomandare Cazare: Razele Trascăului
Satul
Eftimie Murgu
Pe valea unui pârâu tumultos dintr-un ținut pierdut prin sud-vestul țării, oamenii au creat un adevărat sat al morilor de apă, zeci de astfel de minuni ale arhitecturii rurale fiind răspândite de-a lungul său. Regăsim satul Eftimie Murgu departe de marile drumuri turistice ale țării, în misterioasa dar atât de pitoreasca țară a Almăjului, prinsă în munții Banatului. Cunoscut în trecut ca Rudăria, după numele văii la guri,e caăreia se desfășoară, satul morilor a fost locuit din cele mai vechi timpuri și cândva adăpostea până la 50 de mori de apă tradiționale, construite de sătenii locului pe malurile pârâului ce uneori se înfuria și mai împuțina numărul acestora. Astăzi, mai descoperim vreo 20 și ceva de astfel de monumente autentice, răsfirate prin sat și pe valea îngustă. Captând energia apei, morile mai sunt adesea folosite și întâlnim uneori câte un localnic ce își macină grânele la fel ca străbunii din trecut. Învăluite în legende populare uimitoare și unele purtând nume descriptive, morile încă mai sunt adevărate nuclee sociale, locuri de întâlnire devenite între timp și atracții turistice interesante. De-a lungul unui traseu de aproximativ 3 kilometri, ce începe chiar de la intrarea în sat, suntem purtați într-o călătorie fascinantă prin cel mai mare parc mulinologic din sudul Europei. În timpul călătoriei, întâlnim țărani dornici să împărtășească această comoară unică a satului lor și descoperim geniul și ingeniozitate arhaică a acestui sistem impresionant. Prin sisteme de canale, mici baraje și uneori tuneluri, apa a fost dirijată în funcție de caracteristicile terenului pentru a ajunge la fiecare moară a satului…
Recomandare Cazare: Pensiunea Gernik 100
Satele
Ineleț, Prisăcina & Dobraia
Povestea Cernei este una zbuciumată, însă atât de minunată încât cuvintele nu reușesc adesea să-i facă dreptate. Parfumul primăverii a învăluit valea Cernei în cele mai vibrante nuanțe de verde pe care le-am întâlnit vreodată, trecând prin salcâmii de pe malul râului și peste poienile pline de fluturi ascunse deasupra. Spre apus, culmile munților Cernei adăpostesc câteva de cătune împrăștiate ale comunei Cornereva, multe dintre ele cu doar câteva gospodării locuite de bătrânii ce refuză să părăsească acest paradis ancestral. Ineleț, Dobraia și Prisăcina sunt poate cele mai pitorești dintre acestea, agățate deasupra văii Cernei, mai aproape de cer decât de civilizația modernă. Trecem podul peste Cerna și urmăm poteca ce urcă pentru câteva minute, până ce întâlnim o stâncă abruptă din calcar ce pare de netrecut. Suspendate într-o succesiune amețitoare și într-un echilibru ce pare precar, o serie de scări lungi și încovoiate din lemn sunt agățate de peretele aproape vertical. Reușim într-un final să cucerim ultima scară și continuăm urcușul prin pădure și apoi prin poieni, poteca ajungând la bisericuța satului Ineleț, pierdută pe coama muntelui, alături de micul său cimitir ce poartă amintirea generațiilor trecute. De aici, priveliștea văii de jos este uluitoare, culmile nesfârșite îmbrăcate în nuanțele crude ale primăverii fiind punctate din loc în loc cu mici pâlcuri de copaci înfloriți ce înconjoară câte o căsuță pierdută între pădurile de fag. În esența ei, această lume a rămas aproape neschimbată de veacuri, cu oameni ce trăiesc profund legați de pământurile lor, de locurile acestea binecuvântate ce le oferă atâtea greutăți, dar și nenumărate momente de pace și fericire. Aceeași atmosferă bucolică ne însoțește și pe potecile din Dobraia sau Prisăcina, cu gospodăriile lor răspândite printre pășuni, livezi și grădini, înconjurate de culmi împădurite și creste stâncoase…
Recomandare Cazare: Pensiunea Dimitrios
