Oriunde am începe călătoria prin labirintul confuz al străzilor de aici, există câteva puncte de gravitație ce atrag majoritatea călătorilor. Ne oprim pentru câteva momente lângă vechiul nucleu al Bucureștiului, unde odinioară se înălța Palatul Curtea Veche, și ne putem imagina zilele în care Vlad Țepeș și alți domnitori legendari conduceau țara de aici. Complexul palatului includea camere de locuit, săli de recepție, pivnițe, grajduri, grădini și alte spații. A fost folosit pentru câteva secole și în permanență dezvoltat de familiile conducătoare ale vremurilor, fiind însă aproape distrus după incendiul din 1718 și cutremurul din 1738. 

Din păcate, vestigiile istorice zac acum dincolo de gardurile metalice, trecând printr-un îndelungat proces de renovare ce își dorește să transforme complexul într-un muzeu fascinant. Deocamdată, putem admira doar încântătoarea biserică „Sfântul Anton”, ce datează din jurul anului 1555, fiind cel mai vechi edificiu religios din oraș ce și-a păstrat arhitectura originală. Chiar în fața palatului, ne putem delecta cu o masă tradițională și cu atmosfera unică de la Hanul lui Manuc, probabil cel mai faimos han istoric al Bucureștiului. Acesta încă mai păstrează mare parte din aspectul autentic ce datează din anul 1808, când a fost construit de un antreprenor armean bogat.

Odată cu înserarea, mai ales în sezonul cald, centrul vechi se transformă într-un loc cu totul diferit și atmosfera se schimbă dramatic. Ritmul devine aproape hipnotic, cu fluvii de oameni ce năvălesc pe cele mai populare străzi, căutând frenetic cele mai zgomotoase restaurante și cluburi. Adesea simțim că am putea fi luați pe sus de valul nesfârșit și am putea ajunge într-un pub aglomerat, împărțind masa cu un grup de englezi gălăgioși, uitând rapid de atmosfera aproape boemă resimțită cu doar câteva ore în urmă. Mulți turiști fără griji se pierd pe ei înșiși în locurile cele mai întunecate ale acestui univers nesfârșit al viselor și plăcerilor…

Ne continuăm plimbarea pe Strada Franceză, iar în dreptul bisericii “Sfântul Dumitru” – Poștă, trecem prin spatele clădirii impunătoare ce găzduiește Muzeul Național de Istorie, ajungând după câțiva pași lângă una dintre cele mai frumoase biserici din oraș. O altă mică bijuterie a zilelor apuse, pierdută printre clădiri mai noi și mai înalte, biserica mănăstirii Stavropoleos ne impresionează prin superbul stil brâncovenesc tradițional. A fost construită în anul 1724 de un călugăr grec ce deținea și un han, acesta fiind demolat la sfârșitul secolului 19 împreună cu mănăstirea. Învăluită în povești uimitoare, mica biserică găzduiește cea mai mare colecție de cărți de muzică bizantină din România și deține o mică grădină încântătoare.

La doar câțiva pași, intrăm pe fabuloasa stradă Lipscani, cândva locul de întâlnire al celor mai buni negustori și mai dichisiți orășeni. Încă plină de mici descoperiri încântătoare, strada emblemă a capitalei de demult ne primește cu câteva muzee inedite și o mulțime de comori arhitecturale. Pentru început admirăm arhitectura impresionantă a palatelor Pinacotecii și a Băncii Naționale, apoi explorăm câteva dintre spațiile culturale răspândite de-a lungul său. Mai puțin cunoscut de vizitatori, Muzeul „Micul Paris” deține colecții fascinante ce încearcă să amintească de atmosfera orașului de la începutul secolului 19.