42
Târgu Jiu
și Împrejurimile
Străjuit de crestele Carpaților și înconjurat de plaiuri încântătoare, „orașul lui Brâncuși” este locul unde sculptorul ce a marcat arta modernă a reușit să lege cerul și pământul pentru veșnicie, lăsând moștenire locurilor natale o comoară inestimabilă!
Coborând de-a lungul Jiului spre sud, ne oprim negreșit și în orașul Târgu Jiu, un loc fascinant prin simplitatea și farmecul său discret, iar o plimbare de-a lungul străzilor sale largi și a aleilor intime are darul de a dezvălui sufletul unui loc uimitor. Meleagurile natale au întotdeauna darul de a ne întoarce în timp, trezind amintiri și trăiri profunde din vremurile îndepărtate ale copilăriei. Un orășel provincial destul de liniștit, Târgu Jiu este prins între renumele universal al celei mai iubite personalități din aceste locuri și caracterul modern marcat de influențe industriale. Chiar dacă a devenit aproape asimilat cu opera și memoria lui Constantin Brâncuși în conștiința universală, orașul se răsfrânge și dincolo de experiența emoționantă numită Calea Eroilor. Explorând centrul orașului, dar și ținutul de sub munții falnici ai Gorjului, descoperim o destinație complexă și fascinantă, cu monumente uimitoare, mănăstiri vechi și tradiții autentice, totul într-un cadru natural încântător.
Putem ajunge aici destul de ușor, orașul Târgu Jiu aflându-se la intersecția drumului european 79 (DN66) ce leagă Craiova de Transilvania, cu drumul național 67, ce realizează legătura cu Râmnicu Vâlcea și Drobeta Turnu Severin. Târgu-Jiului, așa cum se numea până nu demult, are rădăcini istorice vechi, fiind asimilat de mulți cercetători cu așezarea antică Arcina, descrisă de geograful antic Ptolomeu. Localitatea este menționată pentru prima oară într-un document din 1406 al domnitorului Mircea cel Bătrân, iar după cum sugerează și numele, târgul era un centru comercial situat la întretăierea unor drumuri importante. Peste secole, Târgu Jiu a devenit cunoscut în întreaga lume grație operelor pe care Constantin Brâncuși le-a realizat și amplasat în oraș. Deși a creat sute de capodopere ce au au influențat profund istoria artei moderne, răspândite acum prin muzee și colecții private din toată lumea, sculptorul născut într-un mic sat din Gorj a creat aici adevărate minuni grandioase în piatră și metal.
Caută Cazare în Târgu Jiu pe Booking.com!
Ansamblul Monumental Calea Eroilor a fost creat în anii interbelici ca un omagiu adus eroilor din Primul Război Mondial, cuprinzând câteva monumente excepționale, respectiv Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfârșit. Aceasta a fost cea din urmă operă magistrală a lui Constantin Brâncuși, creată între 1937 și 1938, reprezentând creația de geniu a sculptorului și putând fi ușor alăturată marilor capodopere ale sculpturii și artei universale. Începând cu anul 2024, situl “Ansamblul Monumental Brâncuși din Târgu Jiu” a fost inclus pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Capodoperele unice sunt amplasate de-a lungul unei axe ce taie orașul de la vest la est, cu o lungime de puțin peste 1 kilometru, primele fiind amplasate în parcul central de lângă râul Jiu, în timp ce Coloana Infinitului poate fi admirată într-un parc superb spre vest. Descoperim mai întâi stilul minimalist și simetria perfectă de la Masa Tăcerii, ce simbolizează liniștea gândurilor adânci dinaintea luptei, dar deține și conotații religioase, cu masa înconjurată de douăsprezece scaune identice. Se formează astfel un spațiu al formelor rotunde perfecte, fără niciun unghi care să distrugă continuitatea.
„Aș vrea ca lucrările mele să se ridice in parcuri și grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre și monumente născute din pământ, nimeni să nu știe ce sunt și cine le-a făcut dar toată lumea să simtă necesitatea și prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii…” Constantin Brâncuși
Calea spre următoarea capodoperă este deschisă de Aleea Scaunelor, flancată de alte grupuri simetrice de scaune clepsidră, ce semnifică trecerea timpului. La ieșirea din parc, Poarta Sărutului simbolizează unirea și iubirea, cuprinzând stilizarea supremă a sărutului, un țel permanent al lui Brâncuși. Acesta reușește astfel să realizeze un testament nemuritor al iubirii în piatră, însă pentru mulți, însuși spațiul gol al porții reprezintă elementul central al operei. Coloana fără Sfârșit, cunoscută de localnici și drept Coloana Infinitului, se află la peste 1 kilometru distanță de celelalte opere, însă formează un ansamblu unitar grație geniului artistic al lui Brâncuși. În ceea ce privește construcția propriu-zisă, aceasta impresionează prin proporționalitate și simplitate. Conform multor critici, forma coloanei este inspirată din motive arhitecturale populare românești și putem întâlni stâlpi sculptați asemănător la casele vechi din satele Gorjului. Mircea Eliade îi conferă un înțeles și mai profund, asemuind-o unui axis mundi, un sprijin al boltei cerești, simbol prezent la multe culturi din întreaga lume. Simplitatea și proporțiile perfecte o fac să continue spre infinit, realizând o legătură permanentă între pământ și cer, între cei vii și cei plecați.
Pe lângă operele lui Constantin Brâncuși, orașul Târgu Jiu mai oferă și alte atracții importante pe care le descoperim cu ușurință, inclusiv biserica “Sfinții Voievozi” din centrul orașului, biserica “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” de pe Calea Eroilor, ansamblul arhitectural al Băniei, Parcul Central, Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă, casa memorială Ecaterina Teodoroiu, clădirile vechi sau sculpturile răspândite prin tot orașul. Dincolo de străzile acestuia ne așteaptă ulițele satelor și văile de la poalele munților cu alte locuri surprinzătoare. La doar 12 kilometri spre nord, ne oprim pentru câteva ore încântătoare la Muzeul Arhitecturii Populare al Gorjului din satul Curtișoara. Cu timpul, acest mic muzeu al satului a ajuns să dețină un impresionant tezaur de cultură și civilizație rurală, cuprinzând un număr mare de construcții țărănești autentice (cule, case, biserici, conace, pivnițe, mori și alte structuri). Muzeul a fost organizat în jurul complexului Cula Cornoiu, și deși acesta a fost cedat moștenitorilor, încă mai putem intra pentru a admira monumentele impresionante.
Una dintre cele mai frumoase cule din regiune, aceasta a fost construită în prima jumătate a secolul 18 de un boier local și după o perioadă de abandon, a fost renovată în timpul organizării muzeului prin anii 1970. Cula Cornoiu este o structură masivă, cu ziduri groase și trei niveluri ce cuprind câteva camere, toate prevăzute cu facilități moderne. În vecinătate, există și o biserică veche cu picturi interesante, câteva anexe și mai multe case vechi din lemn ce aparțin muzeului, creând astfel o atmosferă rurală autentică. Cula Poenaru-Tătărescu poate fi vizitată în cadrul aceluiași muzeu de la Curtișoara, aceasta fiind mutată aici din satul dispărut Poiana, aproape de Rovinari. A fost construită la mijlocul secolului 19 și a fost cumpărată de familia Tătărescu în 1919. Viitor prim-ministru și politician important al României interbelice, Gheorghe Tătărescu și familia sa au renovat și modernizat clădirea. Astăzi aceasta adăpostește un mic muzeu ce cuprinde mobilier, documente și fotografii ce au aparținut familiei, dar și câteva obiecte legate de meșteșugul țesutului. Pe lângă acestea, putem admira zeci de alte construcții și structuri tradiționale, descoperind o pagină fascinantă a trecutului acestei destinații autentice.
Trecând de cealaltă parte a râului Jiu, o altă clădire cu aspect de culă se află în satul Cartiu. Cunoscută drept Casa Cartianu, aceasta ne impresionează prin arhitectura spectaculoasă, fiind decorată cu scări și pridvoare din lemn sculptat. Monumentul a fost construit la sfârșitul secolului 18 de către familia Cartianu și astăzi cuprinde o colecție etnografică interesantă. De-a lungul anilor, a fost vizitată de numeroase personalități, inclusiv regele Carol al II-lea. La aproximativ 25 de kilometri vest de Târgu Jiu putem vizita și Casa Memorială Constantin Brâncuși, amplasată în satul său natal Hobița. Aceasta este foarte veche, fiind monument de arhitectură țărănească, cu două camere și câteva anexe. Sunt prezentate atât obiecte tradiționale folosite în gospodăriile din zonă în secolul 19, cât și mărturii despre viața artistului, în principal fotografii și scrisori. De câțiva ani, în sat se organizează și un festival tradițional emoționant numit RomânIA Autentică, une participă meșteri populari din toată țara.
La aproximativ 40 de kilometri vest de Târgu Jiu, agățată pe o stâncă deasupra râului și înconjurată de păduri, descoperim legendara Mănăstire Tismana. Există puține mărturii istorice despre originea acestui așezământ fascinante, majoritatea datând întemeierea sa undeva la sfârșitul secolului 14, fiind cea mai cunoscută ctitorie a Sfântului Nicodim. De-a lungul veacurilor, mănăstirea a trecut prin multe perioade tragice, de la atacurile otomane până la ocupația austriacă, iar structura complexului a fost modificată și dezvoltată periodic, de multe ori afectând valoarea arhitecturală originală. Intrând pe porțile mari în curtea interioară, suntem uimiți de silueta grațioasă a bisericii construită în secolul 16, într-un superb stil bizantin cu influențe românești. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tezaurul României a fost adus la mănăstirea Tismana și păstrat într-o peșteră din apropiere, astăzi existând aici un mic muzeu interesant dedicat acelui eveniment.
O altă destinație spirituală din regiune este Mănăstirea Crasna, ascunsă pe o vale la poalele munților Parâng. Este una dintre cele mai vechi din sud-vestul României, fiind menționată pentru prima oară în 1486 și fiind întemeiată de un boier local. Conform unei inscripții, biserica actuală a fost terminată în 1637, iar picturile datează de la mijlocul secolului 18. Construită în stil bizantin, aceasta deține una dintre cele mai impresionante catapetesme vechi din țară, în timp ce picturile sunt considerate capodopere ale artei religioase vechi. Ascunse și adesea uitate prin văi și pe dealuri, în nordul Olteniei se păstrează sute de biserici vechi din lemn, amintiri tăcute al unui trecut îndepărtat. Cultura lemnului are rădăcini adânci aici, iar aceste biserici reprezintă de cele mai multe ori singura legătură tangibilă a satelor cu veacurile trecute. Având caracteristici arhitecturale diverse, de mărimi și forme variate, bisericile de lemn reprezintă o comoară istorică, arhitecturală, etnografică și religioasă aproape nevăzută pentru călătorii sosiți pe aceste meleaguri.
Printre cele mai spectaculoase din țară, Cheile Sohodolului sunt un tărâm aparte, un spațiu înghețat în timp și care farmecă și uimește de fiecare dată, oricât de multe incursiuni am realiza în universul său unic. La doar 20 kilometri nord-vest de Târgu Jiu, parte din munții Vâlcan, Valea Sohodolului își dezvăluie comorile încă din primii săi metri, cu pereți verticali ce închid cerul și multiplică ecoul undelor cristaline ale râului. Săpând de mii de ani prin calcarul munților Vâlcan, râul a creat un peisaj unic, intrând și ieșind de sub stânci, trecând prin tuneluri și galerii neștiute. La primele semne de secetă, Sohodolul se face nevăzut, iar la primele ploi mai însemnate, reapare vijelios cu șuvoaie de apă ce curg de pe versanți. Deși sectoarele spectaculoase de chei sunt cele ce impresionează de obicei, întreaga vale este un spațiu natural extraordinar, un adevărat laborator geologic în aer liber, cu o biodiversitate unică. Mai există și alte văi fermecătoare pe care le putem explora prin munții Vâlcan, cele mai interesante fiind ale Bistriței Gorjene, ale Șușiței și ale Susenilor. Mai departe, urmăm cursul Jiului spre sud până în capitala Olteniei, vechiul târg al Băniei ce acum răsuflă un aer de modernitate…
Atracții și Experiențe
Locuri de Văzut și Lucruri de Făcut în Târgu Jiu și Împrejurimi
Ansamblul Monumental Calea Eroilor
Ansamblul monumental lăsat moștenire orașului Târgu Jiu de către sculptorul Constantin Brâncuși este cel mai important obiectiv de patrimoniu al acestor locuri, de altfel pline de amintiri despre marele artist. Complexul sculptural a fost creat de Brâncuși ca un omagiu adus eroilor căzuți în Primul Război Mondial, însă majoritatea criticilor de artă sunt de acord acum că acesta depășește cu mult scopul inițial, fiind plin de înțelesuri filozofice descoperite de-a lungul timpului. A fost cea din urmă operă magistrală a lui Constantin Brâncuși, creată între 1937 și 1938, putând fi alăturată marilor capodopere ale sculpturii și artei universale. Începând de la râul Jiu și până la parcul Coloanei, se succedă Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfârșit (Coloana Infinitului), toate unite prin Calea Eroilor, formând astfel cel mai important monument dedicat eroilor din Primul Război. Brâncuși avea ideea creării acestui spațiu monumental încă din anul 1935, iar simbolurile artistice, aduse la perfecțiune aici, făceau parte din creația artistică a maestrului. Brâncuși a venit în România și a rămas la Târgu Jiu aproape tot anul 1937, când a lucrat la operele sale, stabilindu-și atelierul și domiciliul în Casa Barbu Gănescu din centrul orașului. Deși creațiile sale au înțelesuri generale și sunt profund universale, Brâncuși folosește forme legate direct de arta populară românească (Epstein, 1940), cu precădere simboluri din fascinanta lume rurală gorjeană. Însăși Coloana fără Sfârșit putea fi întâlnită la multe dintre casele de lemn ale gorjenilor, iar Brâncuși le-a stilizat și le-a dus la stadiul de artă universală. Ignorat timp de mai bine de un sfert de secol, ansamblul monumental de la Târgu Jiu a fost amenajat începând din 1964, ținându-se cont de planul inițial al sculptorului, iar în scurt timp a devenit un centru artistic și un loc de pelerinaj pentru amatorii, criticii și istoricii artei. Este considerat de mulți drept cel mai important monument al artei contemporane și asemuit de unii cu marile opere sculpturale ale lumii antice sau ale Renașterii. Mulți au încercat de-a lungul anilor să pătrundă simbolurile și înțelesurile spirituale ale ansamblului de la Târgu Jiu; mulți vor mai încerca și în deceniile viitoare. Cert este că opera lui Brâncuși, fie că este analizată în ansamblu, fie separat, este universal valabilă și are o calitate atemporală indiscutabilă. Începând cu anul 2024, Ansamblul Monumental al lui Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu a fost inclus pe lista patrimoniului mondial cultural UNESCO, o ultimă certificare de necontestat a valorii imense pe care acest complex artistic o deține.
Masa Tăcerii
Primul monument al ansamblului din Târgu Jiu, începând călătoria de la râul Jiu, este Masa Tăcerii. Conform multor experți, procesiunea memorială începe și include chiar Jiul, râul semnificând în concepția artistică fluiditatea vieții, care trece impasibil. Masa Tăcerii este un monument al contemplației și gândirii profunde, iar simetria perfectă și circularitatea ce caracterizează masa și scaunele oferă un echilibru perfect extrem de plăcut privirii. Masa este un cilindru perfect, suprapus peste un alt cilindru mai mic care formează baza. Cele 12 scaune sunt dispuse circular și simetric în jurul mesei. Se formează astfel un spațiu al formelor rotunde perfecte, fără niciun unghi care să distrugă continuitatea. Masa Tăcerii a cunoscut mai multe variante, până ce artistul a fost pe deplin mulțumit de creația realizată. O primă variantă a fost terminată în toamna anului 1937. Nefiind mulțumit de dimensiunile acesteia, Brâncuși a comandat o nouă versiune, odată cu o comandă pentru scaunele ce urmau să înconjoare masa, toate realizate din piatră de Banpotoc la un atelier din Deva. Nici a doua versiune nu a fost amplasată și Brâncuși a ales o variantă combinatorie, folosind tăblia primei versiuni ca picior pentru a doua variantă. La indicațiile sale, scaunele cu formă de clepsidră au fost așezate în jurul mesei la distanță egală față de masă și între ele. A luat naștere astfel un monument unic prin simplitatea sa absolută. Brâncuși a reușit să sculpteze tăcerea într-un mod unic. Calea Eroilor de la Târgu-Jiu se continuă cu Aleea Scaunelor, umbrită de arbori înalți și împodobită cu scaune dispuse de-a lungul său. Scaunele în formă de clepsidră cu baza pătrată sunt în număr de 30, dispuse de o parte și de alta a aleii, în cinci nișe de câte trei scaune pe fiecare parte.
“Acum la bătrâneţe, văd că, în fond, Masa Tăcerii, este o altă nouă Cina cea de Taină. Linia Mesei Tăcerii vă sugerează curbura închisă a cercului, care adună, uneşte şi aproprie.” Constantin Brâncuși
Poarta Sărutului
Aproape de intrarea în parcul municipal se află Poarta Sărutului, al doilea element monumental al ansamblului. Simbolul sărutului stilizat l-a preocupat pe Brâncuși în întreaga sa carieră, iar Poarta de la Târgu Jiu reprezintă încununarea acestui ciclu artistic. Pentru I. Jianu, poarta este „un imn închinat vieții și eternității dragostei…ea se înscrie perfect în logica acestui ansamblu care proclamă credința profundă a artistului în viață și în destinul omului”. Stilizarea extremă a sărutului, simbol al iubirii, este ceea ce face din această poartă o capodoperă a sculpturii universale. Mai există sute de arcuri de triumf în orașele lumii, însă Brâncuși a reușit să aducă Poarta Sărutului la proporții spirituale umane. El reușește astfel să realizeze un testament nemuritor al iubirii în piatră. Din punct de vedere compozițional, Poarta este formată din 2 părți, cele două „Coloane ale Sărutului” unite prin arhitrava asemuită de mulți cu o „Ladă de zestre”. Coloanele sunt formate din câte două cuburi suprapuse, iar arhitrava care formează poarta prin unirea coloanelor are dimensiunile a patru cuburi pe orizontală, deasupra aflându-se o placă protectoare. Astfel, stâlpii cuprind simbolul ochilor îngemănați, iar arhitrava reproduce Sărutul din Montparnasse. După William Tucker, elementul principal al acestui monument este volumul de spațiu gol, înconjurat de sculptura propriu-zisă. Astfel, piatra îmbrățișează aerul, conferind porții o vitalitate impresionantă, ca o operă în devenire. Cei ce privesc poarta par atrași iremediabil spre spațiul de trecere dintre coloane, voind parcă să ia parte la un ritual al iubirii inițiat de Constantin Brâncuși. Sculptorul a adăugat ansamblului și două bănci din piatră, așezate de o parte și de alta. Odată realizată trecerea prin Poarta Sărutului, se deschide panorama orașului și se anticipează în depărtare ultima capodoperă.
„Nu vedeţi, oare, aceşti ochi?… Profilul acestor doi ochi?… Aceste emisfere reprezintă Iubirea. Ce rămâne oare în amintirea celorlalţi, după moarte?… Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume…”Constantin Brâncusi
Coloana fără Sfârșit
Cunoscută de localnici și drept Coloana Infinitului, aceasta se află la peste 1 kilometru distanță de celelalte opere amplasate în parcul central, însă formează un ansamblu unitar grație geniului artistic al lui Constantin Brâncuși. Coloana a fost singura comandă inițială pentru a cinsti memoria eroilor, însă sculptorul a văzut totul la o scară mult mai mare, sub forma unui ansamblu ce îmbrățișează întregul oraș, ca o parte integrantă a acestuia. Monumentul este unul dintre cele mai importante ale artei contemporane, încheind un ciclu de coloane la care Brâncuși lucra de mulți ani. În ceea ce privește construcția propriu-zisă, aceasta impresionează prin proporționalitate și simplitate. Coloana fără Sfârșit este formată din 16 elemente clepsidră, având dimensiuni de 45:90:180 cm. Înălțimea Coloanei se ridică la 29,33 metri, iar greutatea este de aproximativ 29 de tone, fiind turnată în fontă metalizată. Elementele în formă de clepsidră se succedă pe un cadru metalic interior, fiind alcătuite din 15 elemente întregi și două jumătăți la extremități. Astfel se realizează o legătură profundă între pâmânt și cer, între cei vii și cei plecați, o scară spre cer pentru rugăciunile celor rămași în urmă, în amintirea eroilor. Conform multor critici, forma Coloanei fără Sfârșit este inspirată din motive arhitecturale populare românești, la casele locuitorului din Oltenia de Nord întâlnindu-se stâlpi sculptați astfel. Mircea Eliade îi conferă un înțeles profund, asemuind-o unui axis mundi, un sprijin al boltei cerești, simbol prezent la multe culturi din întreaga lume. Mulți alții au găsit înțelesuri și simboluri ascunse ale operei lui Constantin Brâncuși. Coloana, privită din diverse unghiuri, oferă noi perspective de fiecare dată. Cert este că sculptorul a oferit orașului Târgu Jiu un monument unic și profund.
„Acesta este mesajul Stâlpului meu, străjuit de Masă şi de Poartă…Să arzi ca o flacără…Să te prefaci în fulger legând cerul cu pământul.” Constantin Brâncuși
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj
Situat în localitatea Curtișoara, ce aparține de orașul Bumbești-Jiu, la o distanță de 12 kilometri nord de Târgu Jiu, muzeul în aer liber a luat ființă în anii 1960, fiind inaugurat oficial în 1975. Astfel, întregul complex al Culei de la Curtișoara a trecut în patrimoniul său și au fost alocate fondurile necesare pentru restaurare. Toate monumentele de arhitectură țărănească expuse în acest muzeu etnografic (cule, case, biserică, șopron de casă, conac de plai, pivniță de deal, fântână cu cumpănă, moară, etc.) sunt autentice și provin din diverse localități rurale ale județului Gorj. Majoritate caselor sunt construite din bârne, unele mai vechi fiind simple, iar altele având un etaj și mai multe încăperi, uneori cu pivniță. În interiorul unor case se regăsesc și piese de mobilier, covoare, țesături și alte obiecte casnice tradiționale. Cula Cornoiu din Curtișoara a reprezentat nucleul original al muzeului, fiind construită în prima jumătate a secolului 18 și retrocedată în 2006, împreună cu o parte din terenul muzeului. Cu toate acestea, monumentul mai poate fi admirat și impresionează prin masivitatea sa, având două etaje, ziduri groase de aproape un metru, prevăzute cu metereze și o ușă puternică din lemn de stejar. În apropierea culei Cornoiu se află vechea biserică cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, zidită în anul 1820 și cuprinzând picturi interesante în frescă.
Cel mai important element al muzeului, alături de Cula Cornoiu, este ansamblul arhitectural „Gheorghe Tătărescu”, adus aici din satul dispărut Poiana, în apropiere de Rovinari. Gheorghe Tătărescu, de două ori prim-ministru al României, și soția sa, Arethia, au cumpărat cula Poenaru și pământul aferent în anul 1919, primind oaspeți de seamă din mediul politic românesc al vremii. Ansamblul arhitectural a fost donat muzeului în anul 2000 și cuprinde cula Poenaru Tătărescu, cula Antonie Mogoș, biserica paraclis, clopotnița din lemn, porțile din lemn, mormintele unor strămoși ai familiei și obiecte antice aduse de la ruinele antice din Sarmizegetusa. Cula Poenaru – Tătărescu este o veche casă boierească construită la mijlocul secolului 18 de către familia Poenaru și transformată radical de familia Tătărescu. În prezent, cula adăpostește la parter un mic muzeu tematic în jurul meșteșugului țesutului, cu diferite instrumente vechi folosite în județul Gorj. Etajul este dedicat familiei Tătărescu, cu tablouri, documente și amintiri ale familiei. Casa Antonie Mogoș a fost cumpărată de către Arethia Tătărescu în anul 1934 și strămutată pentru a deveni casă de oaspeți, după modelul casei cu același nume, expusă la Muzeul Țăranului Român. Biserica din apropiere a fost inițial o veche biserică din lemn, de la începutul secolului 19, renovată în anii 1923-1924 ca paraclis al familiei Tătărescu.
Program vizitare: 9-17 (marți-duminică) | Bilete: 10 lei / Adult
Casa Memorială Constantin Brâncuși
Amplasată în Hobița, satul natal al sculptorului ce aparține de comuna Peștișani, la aproximativ 25 de kilometri vest de Târgu Jiu, casa memorială a fost amenajată în apropierea casei sale părintești. Clădirea este foarte veche, fiind monument de arhitectură țărănească, cu două camere, precum și anexele aferente, pătul, pivniță, fântână cu cumpănă și porți din lemn sculptate. Sunt prezentate atât obiecte tradiționale folosite în gospodăriile gorjenești din secolul 19, cât și mărturii despre viața artistului, în principal fotografii și scrisori. Din păcate, casa în care s-a născut Constantin Brâncuși, aflată în apropiere, a zăcut mulți ani în ruină, fiind acum într-o stare irecuperabilă. În apropiere de casa memorială, într-o poiană de lângă râul Bistrița Gorjeană se desfășoară începând cu 1980 o tabără de sculptură, iar lucrările realizate de-a lungul timpului sunt expuse în aer liber.
Program vizitare: 9-17 (marți-duminică) | Bilete: 10 lei / Adult
Mănăstirea Tismana
Este amplasată pe teritoriul micului oraș Tismana, la aproximativ 5 kilometri nord de centrul localității, pe valea râului cu același nume. Nu există o pisanie inscripționată în piatră, cum era obișnuit la bisericile românești, și nici primele hrisoave din partea domnitorilor, astfel că data exactă a ridicării așezământului nu este cunoscută. Amplasarea locului în care urma să fie construită, precum și toate detaliile arhitecturale au fost alese de ctitor, Cuviosul Nicodim de la Tismana (1310-1406). Diaconul Paul de Alep, aflat într-o călătorie pe aceste meleaguri, îi face mănăstirii o descriere extrem de favorabilă, numind-o una dintre cele mai frumoase vizitate, datorită cadrului peisagistic deosebit. Biserica mănăstirii este construită urmând stilul bizantin în plan triconc, cu ziduri de piatră și cărămidă foarte groase, pronaos și pridvor. Mănăstirea este prădată de către turci în anul 1716, apoi intră sub ocupație austriacă între 1718 și 1739, odată cu întreaga Oltenie. Cu această ocazie, au fost realizate modificări și distrugeri importante asupra aspectului mănăstirii, iar multe obiecte valoroase au fost furate sau pierdute. În timpul mișcărilor revoluționare ale pandurilor lui Tudor Vladimirescu, Mănăstirea Tismana a fost unul dintre cele mai importante puncte strategice ale acestora. Domnitorul Gheorghe Bibescu a dispus restaurarea mai multor monumente istorice, printre care și așezământul de la Tismana. Partea negativă a fost că această restaurare nu a urmat regulile arhitecturale tradiționale, urmărind mai mult stilul neogotic, străin de meleagurile românești. La mijlocul secolului 19, Comisia Monumentelor Istorice a realizat cercetări pentru readucerea mănăstirii la forma inițială. Astfel, s-a recurs la decaparea fațadelor și la scoaterea la suprafață a vechilor picturi ale lui Dobromir din Târgoviște, o parte fiind expuse în muzeul mănăstirii.
Când a fost construită, biserica mănăstirii Tismana era zugrăvită monocolor, cu figuri geometrice și florale. Prima pictură iconografică a fost realizată de Dobromir din Târgoviște în anul 1564. Această superbă pictură se mai găsește în pronaosul bisericii, reprezentând cea mai veche pictură bizantină din țara Românească. În secolele următoare, s-a procedat și la pictarea naosului și a altarului, precum și la acoperirea vechii picturi din pronaos, care a fost însă extrasă în anul 1955, un caz unic în Europa. Catapeteasma este realizată din lemn de stejar, în 1766, suflată în aur și cu icoane împărătești de la 1844. De asemenea, mai există două vitralii donate de poetul George Coșbuc în anul 1916, în memoria fiului său Alexandru. Construită de Matei Basarab odată cu refacerea zidurilor înconjurătoare, biserica paraclis armonioasă a fost așezată inedit în afara incintei, la marginea de sud-est a platoului. În 1944, la Tismana a fost ascuns Tezaurul Băncii Naționale a României, pentru a nu ajunge în posesia armatei rusești. După ce a fost pus la păstrare în una din pivnițe, tezaurul a fost mutat, pentru siguranță, în Peștera Mănăstirii, unde în prezent a fost amenajat un mic muzeu interesant. De-a lungul secolelor, la mănăstirea din Tismana s-au adunat o mulțime de obiecte de cult de o valoare inestimabilă, iar unele dintre cele mai importante se regăsesc în prezent la Muzeul de Artă al României. Restul obiectelor pot fi admirate în colecția muzeală a mănăstirii.
Cheile Sohodolului
Un adevărat muzeu geologic și biologic în aer liber, această vale magică este amplasată în nordul județului Gorj, în satul Runcu, la mai puțin de 20 kilometri nord-vest de Târgu Jiu. Primul sector de chei începe abrupt chiar de unde se termină satul, iar întreaga vale este o înșiruire de forme de relief spectaculoase. Cheile propriu-zise ale Sohoholului sunt împărțite în trei sectoare succesive: Cheile Runcului, Cheile Vidrei și Cheile Pătrunsa. Drumul ce însoțește cheile în amonte este accesibil aproape tot anul, fiind asfaltat în primele porțiuni de chei, pe aproximativ 5 kilometri. Mai departe, drumul devine forestier, însă este în continuare relativ accesibil până sus în munte, valea devenind mult mai sălbatică. Cheile Sohodolului sunt printre cele mai spectaculoase din țară, atât prin frumusețea și sălbăticia peisajului, cât și prin numărul și diversitatea fenomenelor carstice sau a punctelor de interes turistic. Arealul este protejat în cadrul unei rezervații naturale complexe, cu o suprafață de 350 hectare.
Săpând de mii de ani prin calcarul munților Vâlcan, el a creat un peisaj unic, intrând și ieșind de sub stânci, trecând prin tuneluri și galerii neștiute. La primele semne de secetă, Sohodolul se face nevăzut, iar la primele ploi mai însemnate, reapare vijelios cu șuvoaie de apă ce curg de pe versanți. Încă de la intrare, peisajul este unul impresionant, ia cheile își dezvăluie întreaga măreție între pereții abrupți de calcar. Guri de peșteri și hornuri sunt răspândite în pereții calcaroși ce se înalță ca niște turnuri de cetăți. Începând de aici, fenomenele naturale unice se succedă la intervale amețitoare, cu locuri în care apa a săpat tuneluri naturale prin stâncă sau peșteri unde au fost descoperite urme ale locuirii umane preistorice. De la intrarea în chei se poate porni și pe un traseu de drumeție spre culmea estică a cheilor, unde se poate admira un portal natural impresionant, cunoscut ca „Inelul Doamnei”. Numărul mare de peșteri, avene, tuneluri, izbucuri și alte fenomene carstice, face din arealul Cheilor Sohodolului una dintre cele mai importante zone carstice din țară. Pe langa drumețiile prin chei, există numeroase alte activități ce pot fi desfășurate în Cheile Sohodolului și în apropiere. Pasionații pot încerca traseele de escaladă montană, aici fiind unele dintre cele mai frumoase și variate din țară, dar și trasee de canyoning sau off-road.
Alte Descoperiri Interesante
Locuri și activități mai puțin cunoscute din Târgu Jiu și Împrejurimi
Muzeul de Istorie
Situat în apropiere de centrul municipiului Târgu Jiu, muzeul a fost înființat încă de la sfârșitul secolului 19, chiar dacă expoziția inițială era destul de redusă, iar de-a lungul timpului și-a schimbat locația. După multe decenii incerte, cu sedii temporare, muzeul a primit clădirea fostului palat administrativ din strada Geneva, unde funcționează din anul 1981. Muzeul Județean de Istorie „Alexandru Ștefulescu” dispune de o expoziție permanentă de istorie și arheologie, expoziții cu caracter temporar, bibliotecă, săli de întruniri, laborator de conservare și restaurare, depozite. Vizitatorii sunt purtați de-a lungul istoriei județului într-un traseu ce transcende timpul. Fiecare nouă încăpere prezintă o expoziție interactivă a unei perioade istorice sau a unui eveniment important din trecutul județului Gorj.
Program vizitare: 9-17 (marți-duminică) | Bilete: 10 lei / Adult
Muzeul de Artă
A luat naștere în anul 1984, însă a fost mutat în noul sediu din Parcul Central în anul 1993, aflându-se la câteva minute de operele lui Constantin Brâncuși. În sălile expoziționale se regăsesc opere artistice de valoare incontestabilă, oferind o privire de ansamblu asupra valorilor artei naționale și locale. Una dintre cele mai apreciate săli prezintă cele mai vechi opere ale muzeului, aparținând unor artiști din școlile flamandă și italiană (sec. 17). Printre artiștii români de renume ale căror opere se află expuse în sălile muzeului se numără Gheorghe Petrașcu, Nicolae Vermont, Henri Catargi, Aurel Jiquidi, Margareta Sterian, Alexandru Ciucurencu. Unele dintre cele mai admirate sunt operele de o valoare inestimabilă ale lui Corneliu Baba iar creația artistică gorjeană este reprezentată de opere ale lui Vasile Blendea, Iosif Keber și alții.
Program vizitare: 9-17 (marți-duminică) | Bilete: 10 lei / Adult
Biserici din Târgu Jiu
Cunoscută și ca Biserica Domnească, biserica „Sfinții Voievozi” este amplasată chiar în centrul municipiului Târgu Jiu, în Piața Victoriei. În trecut a mai fost supranumită și Biserica Negustorilor, deoarece în jurul ei avea loc târgul săptămânal ce aduna negustori din tot județul. A fost ridicată în timpul episcopului Grigorie Socoteanu (1748-1764), probabil pe locul sau în apropierea unei biserici mai vechi, de la 1717. Una dintre cele mai importante caracteristici ale sale este pictura interioară și exterioară, realizată de pictorul Mișu Popp din Brașov. A fost restaurată mai târziu, între 1933-1940 și în 1980 de către pictorul gorjean Iosif Keber. Impresionează îndeosebi portretul Maicii Domnului din interior și seria de picturi exterioare, unde, pe lângă sfinți sunt pictate și portretele filozofilor din antichitate, lucru foarte de rar în arta bisericească. Biserica “Sfinții Apostoli” este amplasată pe Calea Eroilor, între Poarta Sărutului și Coloana fără Sfârșit. La amplasarea celorlalte opere, Constantin Brâncuși a ținut cont de amplasarea acestei biserici, fiind inclusă în ansamblul monumental. Biserica actuală este situată pe locul uneia mai vechi, din lemn, ce data din anul 1747. Construcția actualei biserici a fost începută în septembrie 1927 și a durat, cu întreruperi, până în anul 1938. Este zidită în formă de cruce, iar pictura a fost realizată de către pictorul gorjean Iosif Keber. Biserica “Sfântul Nicolae şi Sfântul Andrei” este una dintre cele mai vechi biserici din Târgu-Jiu, fiind construită în stil bizantin și având picturi interioare vechi și valoroase. A fost ridicată în anul 1810, în locul unei alte biserici de la 1795. Un alt lăcaș de cult important din Târgu Jiu este biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” a fost construită între anii 1864 și 1874 pe locul alteia mai vechi din lemn.
Alte Monumente din Târgu Jiu
Deși adesea trecute cu vederea în comparație cu ansamblul monumental creat de Constantin Brâncuși, orașul Târgu Jiu mai cuprinde câteva obiective interesante, monumente istorice și alte atracții răspândite în jurul centrului. Deși a fost inițial destinată primăriei orașului, clădirea Palatului Adminstrativ al județului Gorj a fost ridicată între 1898 și 1904. Impresionează în mod deosebit sala de consiliu în stil maur din interior. În piața din fața palatului este amplasat Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, Eroina de la Jiu, ce a fost ridicat deasupra rămășițelor pământești ale acesteia, aduse din Moldova și reînhumate în anul 1921. Monumentul în sine a fost realizat de către Milița Pătrașcu, studentă a lui Constantin Brâncuși, și prezintă pe cele patru laturi scene din viața militară a eroinei. Primăria Târgu Jiu este amplasată în apropiere, fiind găzduită de o clădire ce impresionează prin stilul arhitectonic, construită începând 1932 cu destinația inițial de cămin pentru ucenici. Grădina Publică sau Parcul Central al orașului este amplasat pe malul stâng al râului Jiu, pe locul în care demult exista un zăvoi secular. Amenajarea parcului a fost începută în anul 1856, însă aspectul s-a schimbat de mai multe ori, fiind amenajate noi spații și aduse noi specii de arbori și plante. Parcul capătă o importanță deosebită după anii 1937-1938, odată cu amplasarea aici a operelor lui Constantin Brâncuși, parte componentă a ansamblului “Calea Eroilor”.
Expoziția Fotodocumentară Constantin Brâncuși a fost deschisă într-o clădire splendidă din Parcul Central, construită în anii 1925-1926, după modelul culei de la Groșerea. Expoziția prezintă fotografii cu marele sculptor, precum și unele realizate chiar de maestru, fiind pasionat de această artă. Sunt expuse și câteva documente legate de viața și opera lui Constantin Brâncuși. În fiecare an, începând cu 2001, la Târgu Jiu se desfășoară Simpozionul Internațional de Sculptură “Constantin Brâncuși”. Multe dintre operele realizate cu această ocazie sunt amplasate în aer liber și pot fi admirate în zonele verzi din oraș. Casa Memorială Ecaterina Teodoroiu este situată în cartierul Vădeni, pe bulevardul ce îi poartă numele. Clădirea în sine este o căsuță mică în stil tradițional, acoperită cu șindrilă de lemn și alcătuită din două camere, fiind datată din anul 1884. Casa memorială prezintă fotografii, documente, precum și obiecte care au aparținut uneia dintre personalitățile marcante ale județului Gorj. Ansamblul arhitectural medieval al Băniei este situat în cartierul Vădeni, la aproximativ 2 kilometri de centrul municipiului, fiind construit în stil brâncovenesc, în jurul anului 1700. În cadrul acestui ansamblu intră casa marelui ban al Olteniei Cornea Brăiloiu, biserica “Adormirea Maicii Domnului”, zidurile de incintă, grajdurile și capela soților Pleniceanu. Pe lângă toate acestea, orașul mai deține multe alte monumente istorice și obiective culturale, cele mai interesante și valoroase fiind Casa slugerului Barbu Gănescu, Casa sameșului Vasile Moangă, Casa pitarului Dimitrie Măldărescu, clădirea colegiului Tudor Vladimirescu, casa memorială Iosif Keber, clădirile de pe strada Tudor Vladimirescu sau statuile lui Constantin Brâncuși, Tudor Vladimirescu și Ecaterina Teodoroiu.
Drumul Roman
Oficial drumul județean 664, însă cunoscut mai ales sub numele istoric de „Drumul Roman”, acesta leagă localitatea Schela din județul Gorj de orașul Vulcan din județul Hunedoara, trecând peste culmea munților Vâlcan. Are o vechime de peste 2000 de ani, fiind folosit de trupele romane la invadarea Daciei. În anul 1600, același drum este folosit de Mihai Viteazul atunci când trece spre Ardeal, eveniment comemorat printr-un monument. Punctul cel mai înalt al drumului este în Pasul Vâlcan, la altitudinea de aproximativ 1700 metri. Porțiunea din județul Hunedoara, până în Pasul Vâlcan, este asfaltată, existând proiecte de a moderniza drumul pe întreaga sa suprafață. Drumul Roman sau Transvâlcan, cum mai este cunoscut, trece prin locuri splendide, cu peisaje și panorame fascinante. Monumentul lui Mihai Viteazul este amplasat la aproximativ 7 kilometri nord de localitatea Schela, într-un loc cunoscut drept Poiana lui Mihai.
Văile din Munții Vâlcan
Acești munți cu aspect domol sunt mai puțin cunoscuți ca destinație pentru drumeții, însă văile ce coboară spre sud ascund locuri de o frumusețe aparte. Valea Șușița Verde este situată la nord de micul sat Vaidei și cuprinde un mic dar spectaculos sector de chei. Având o deschidere cuprinsă între 30 și 200 de metri, cheile ascund și splendida cascadă Vaidei. Valea Susenilor se află la nord de satul cu același nume, fiind însoțită de un drum asfaltat ce trece prin locuri fermecătoare, permițând explorarea pe aproximativ 10 kilometri. De obicei liniștit, râul are și porțiuni în care devine tumultos, trecând peste mici săritori și cascade ce sporesc atractivitatea peisajului. Accesul spre valea Bistriței Gorjene se realizeaza prin satul Gureni din comuna Peștișani, la aproximativ 25 km nord-vest de Târgu Jiu. De-a lungul său, călătorii pot descoperi câteva locuri superbe, începând cu sectoarele scurte, dar spectaculoase de chei. Ceva mai sus, la distanță de câțiva kilometri unul de altul, lacurile Clocotiș și Vâja fac parte integrantă a sistemului hidroenergetic Cerna-Motru-Tismana, fiind amplasate într-un areal natural sălbatic, înconjurate de culmile împădurite ale munților Vâlcan.
Mănăstirea Crasna
Crasna este una dintre cele mai vechi și frumoase localități ale județului Gorj, așezată la poalele masivului Parâng, cu bogate tradiții legate de activitatea oieritului. În centrul său, chiar la ieșirea unui mic pârâu din munte, se află unul dintre cele mai vechi așezăminte religioase de pe aceste meleaguri. Mănăstirea Crasna este menționată pentru prima oară în anul 1486, fiind ctitoria vel-pitarului Dumitru Filișanu, nepot al banului Craiovei și rudă îndepărtată a lui Mihai Viteazul. Potrivit unei inscripții, biserica actuală a fost finalizată în anul 1637, pictura interioară fiind realizată în 1756-1757. Construită în stil bizantin, biserica impresionează prin catapeteasma din timpul domnitorului Neagoe Basarab, una dintre cele mai frumoase din țară, dar și prin pictura inițială ce este considerată o capodoperă a artei religioase vechi. Mănăstirea a fost complet refăcută între anii 1936 și 1938, fiind re-ctitorită de către Gheorghe Tătărescu, iar după 1990, a fost din nou renovată.
Schiturile Cioclovina
Schitul Cioclovina de Jos (Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil) este situat în apropierea Mănăstirii Tismana, aparținând de aceasta. De la mănăstire se urmează drumul spre nord, până se observă marcajul turistic spre schiturile Cioclovina. De acolo, se urcă aproximativ 1 oră pentru a ajunge la primul schit, în timp ce schitul Cioclovina de Sus este la o distanță de circa 3 kilometri de primul, în vârful muntelui. Schitul Cioclovina de Jos a fost ridicat în jurul anului 1660 de către călugării de la Mănăstirea Tismana, în timp ce schitul Cioclovina de Sus a fost construit încă din 1714, însă mulți ani a stat părăsit, în principal din cauza dificultății de a trăi în asemenea condiții. Se află la aproape 1.000 de metri altitudine, într-un loc greu accesibil. Viața de sihăstrie a fost reluată abia în anul 1998, prin maica Vartolomeea, care s-a îngrijit mulți ani de acest micuț lăcaș de cult izolat în vârful muntelui. Traseul ce unește valea Tismanei de acest loc este la rândul său fermecător, muntele Cioclovina fiind o arie naturală protejată.
Casa Cartianu
Unul dintre cele mai interesante monumente arhitectonice din județul Gorj, reprezintă un exemplu superb al unei case de boieri din Oltenia. Este amplasată în satul Cartiu din comuna Turcinești, la aproximativ 12 kilometri nord de Târgu Jiu. Casa familiei Cartianu adăpostește acum o mică, dar interesantă colecție muzeală etnografică și documentară referitoare la istoria familiei. La început, aceasta a fost construită sub aspectul unei cule oltenești în anul 1760, însă a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului. De-a lungul timpului, în această casă au fost primiți oaspeți de seamă, incluzând aici pe Regele Carol al II-lea, pe Gheorghe Tătărescu sau Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Program vizitare: 9-17 (miercuri-duminică) | Bilete: 10 lei / Adult
Mănăstirea Cămărășeasca
Este amplasată lângă orașul Târgu Cărbunești, pe malul drept al râului Gilort. Mănăstirea Cămărășeasca are hramul “Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” și datează din anul 1780. Biserica mănăstirii a fost declarată monument istoric încă din 1920, după o vizită a lui Nicolae Iorga. De-a lungul timpului, mănăstirea a constituit și un loc de apărare și refugiu al locuitorilor din această zonă, în special pentru boieri. Biserica mănăstirii prezintă impresia unei mici fortărețe, cu creneluri pentru tragere și cămăruțe speciale pentru supraviețuire. Aceasta are formă de corabie, cu zidul foarte gros, iar pridvorul este sprijinit de stâlpi de piatră în stil brâncovenesc, în timp ce picturile interioare sunt remarcabile.
Stațiunea Săcelu
Izvoarele minerale de la Săcelu sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri, fiind folosite de către romani, lucru demonstrat de descoperirile arheologice din apropiere. Izvoarele sunt amplasate în localitatea Săcelu, la aproximativ 30 de kilometri est de Târgu-Jiu, pe valea râului Blahnița. Izvoarele sunt captate parțial în bazinele minerale de la Săcelu, folosite în scop terapeutic. Există peste 40 de izvoare cu apă minerală și nămol sapropelic, însă doar șase sunt mai cunoscute și folosite în cură balneară. Localitatea a devenit stațiune balneară în anul 1888, însă baza de tratament a fost inaugurată abia în anul 1986. În prezent, izvoarele sunt utilizate în cura balneară în cadrul bazinelor exterioare, însă din păcate baza industria turistică nu este dezvoltată în localitate. În Săcelu există și alte atracții turistice interesante, vestigii romane și arii naturale protejate (Casa Moangă-Pleșoianu, Villa Rustica, rezervația geologică Piatra Buha, rezervația geologică Piatra Biserica Dracilor, rezervația geologică Formațiunile Eocene de la Săcelu, punctul fosilifer Valea Sodomului).
Alte Atracții în Apropiere de Târgu Jiu
În zona din jurul orașului Târgu Jiu mai există numeroase alte obiective turistice mai mici sau mai puțin cunoscute, monumente istorice, culturale și naturale interesante ce merită descoperite. Nordul Olteniei a reprezentat arealul geografic al culelor, construcții impresionante ce odinioară se ridicau în multe sate ale județului Gorj. Aducând mai mult cu o casă boierească mai impunătoare, cula Glogoveanu și biserica paraclis construită în aceeași incintă de boierii Glogoveanu sunt situate în satul Glogova din comuna cu același nume, în apropiere de orașul Motru. Alte cule ce s-au păstrat până în prezent, chiar dacă majoritatea sunt în stare de degradare avnasată, includ Cula Cioabă-Chintescu din satul Șiacu, Cula I.C. Davani din satul Larga sau Cula Crăsnaru din satul Groșerea. Complexul alcătuit din casa și școala construite de Dincă Schileru, o biserică și o construcție asemănătoare unui castel, se află în satul Bâlteni, la aproximativ 35 kilometri sud de Târgu Jiu. Având o valoare arhitectonică și istorică mare, elementul de atracție fiind ineditul construcțiilor, casa se aseamănă cu un mic castel în stil italian, demonstrând interesul familiei Schileru pentru artă.
Casa Memorială Tudor Vladimirescu este situată în satul Vladimir, la aproximativ 55 km de Târgu Jiu. Căsuța de lemn țărănească are două camere, amenajate conform epocii, prezentând documente și obiecte legate de viața lui Tudor Vladimirescu. Casa Memorială Ion Popescu Voitești este amplasată în satul Voiteștii din Vale, la aproximativ 23 km de Târgu-Jiu. În interiorul clădirii remarcabile se află o serie de fotografii și documente despre viața și opera geologului român, precum și o interesantă colecție de paleontologie și mineralogie. Casa Memorială Maria Lătărețu conține o colecție importantă de obiecte care au aparținut renumitei interprete de muzică populară. Pe lângă mănăstirile legendare din nordul Olteniei, unele dintre ele aflate în apropiere de Târgu Jiu, mai există și altele mai puțin cunoscute, însă care merită vizitate pentru importanța lor spirituală sau istorică. Dintre acestea, se remarcă mănăstirea Strâmba Jiu, mănăstirea Logrești sau mănăstirea Icoana din Cărpiniș. Ascunse prin văi și pe dealuri, adesea uitate și neglijate, în Gorj mai există peste 100 de biserici vechi de lemn, martor tăcut al unui trecut îndepărtat.
Recomandări Cazare
Cele mai bune unități de cazare în Târgu Jiu și Împrejurimi
Rating 9.8 din 245 recenzii!
Una dintre cele mai apreciate unități de cazare din Târgu Jiu, pensiunea superioară este situată la câteva minute de centru și oferă camere superbe, restaurant, piscină interioară, grădină și altele!
Aleea Bicaz, 23A, Târgu Jiu
Rating 9.6 din 112 recenzii!
Situată în extremitatea vestică a județului Gorj, această pensune excelentă oferă camere spațioase și comfortabile, un restaurant apreciat, grădină, parcare și alte activități!
DN67D, 25, Apa Neagră
Rating 9.3 din 467 recenzii!
Amplasat chiar în centrul stațiunii noi, lângă drumul principal, acest hotel oferă camere primitoare cu toate dotările necesare, mic dejun tip bufet, piscină exterioară și parcare privată!
Bvd. C.Brâncuși, 33, Târgu Jiu
Rating 9.6 din 885 recenzii!
Situată la câțiva kilometri de centrul Târgu Jiu și chiar lângă drumul național 67, hotelul apreciat de oaspeți oferă camere excelente cu toate dotările, un restaurant rafinat, piscină, lounge și altele!
Calea București, Târgu Jiu
Rating 9.9 din 52 recenzii!
Situat în comuna Arcani, în apropiere de Cheile Sohodolului, această pensiune foarte apreciată oferă camere comfortabile, lounge comun, terasă, grădină și parcare!
Sat Sănătești, 41, Comuna Arcani
Rating 9.0 din 288 recenzii!
Amplasat în apropiere de orașul Novaci și de intrarea pe șoseaua Transalpina, această pensiune oferă cazare în camere primitoare, piscină exterioară, bar, terasă și grădină!
Str. Ocolului, Novaci-Străini