Traseul spre Veliki Strbac și Ploce | Defileul Dunării în Serbia

Acum mai bine de 10 ani am urcat pentru prima oară pe Ciucaru Mare, iar priveliștea Cazanelor Dunării de sus mi-a rămas mereu în amintire drept unul dintre cele mai frumoase și spectaculoase locuri pe care natura le-a putut crea. De atunci, am mai urcat de vreo două ori pe același traseu, am urcat și pe Ciucarul Mic pentru o panoramă la fel de impresionantă, însă pe parcurs s-a născut o nouă provocare. Am început să mă întreb cum s-ar vedea aceste locuri de pe celălalt mal al Dunării, de pe culmile stâncoase ce se ridică și mai sus deasupra defileului.

Am mai trecut de câteva ori în Serbia, însă mereu în trecere pe același drum splendid de-a lungul Dunării, trecând prin locuri ce îți taie răsuflarea, însă oprind poate doar în parcările de pe mal. De data aceasta am avut un scop precis, acela de a explora câteva locuri mai cunoscute din parcul național Djerdap, un fel de frate mai mare al parcului nostru natural Porțile de Fier. Nu am reușit să vizitez chiar tot ce mi-am propus, fiind nevoie de 2-3 zile pline, însă asta este o altă poveste. Obiectivul principal era să urc pe traseul ce pornește din Cazanele Dunării spre câteva puncte de belvedere aflate pe masivele Mali Strbac (626 m) și Veliki Strbac (768 m).

Plecând de acasă pe la 6.30 dimineața, la 8 am ajuns în vamă la Severin și 10 minute mai târziu era deja în Serbia. Am trecut câteva minute pe la fortăreața Fetislam din Kladovo și pe la ruinele castrului roman Diana din apropierea barajului Porțile de Fier I, apoi m-am întors spre defileu. După alte câteva opriri obligatorii pentru fotografii, la ora 9 a Serbiei eram în mica parcare amenajată în pădure. Este semnalizată pe drum și pe Google Maps o găsiți ca Veliki Strbac polazak, însă ca reper este la 30 de kilometri de trecerea frontierei (30 minute). Se intră în pădure, unde puteți parca înainte de barieră, existând cam 20-30 de locuri de parcare la umbră. Dacă este weekend și vreme bună, este posibil să se aglomereze după orele dimineții.

Pentru vizitarea parcului național Djerdap trebuie plătit biletul de intrare (290 dinari / 15 lei), ce probabil permite vizitarea oricărui traseu din decursul zilei respective. În weekend, după ora 9 ar trebui să fie un ranger al parcului jos sau pe traseu pentru a cumpăra biletul, astfel că ar fi recomandat să aveți fie dinari, fie cardul cu voi la plecare. După vreo jumătate de oră de urcare, mașina administrației parcului m-a prins din urmă și am plătit cu telefonul, găsind semnal din România. Prima parte a traseului este comună pentru cele două sau trei destinații finale și destul de accesibilă, realizându-se pe un drum ce urcă ușor. La un moment dat, traseul se bifurcă, punctul de belvedere Ploce (Vidikovac Ploce) fiind la vreo 10 minute spre stânga, în timp ce traseul din dreapta continuă spre Veliki Strbac, aflat mult mai sus.

Majoritatea turiștilor pot ajunge la prima destinație cam într-o oră fără mari probleme, traseul până la Vidikovac Ploce având 3 kilometri și o diferență de nivel de +250 metri. Aici este amenajată o platformă din lemn pentru o priveliște și mai bună, iar peisajul ce se deschide spre malul românesc este uluitoare. Puteți admira Cazanele Mari, Ciucarul Mare, Golful Dubovei și chiar mai departe în toată splendoarea, iar răsăritul de aici probabil este mai presus de cuvinte. Majoritatea drumeților se opresc aici, însă dorind și mai mult, la întoarcere am pornit și pe traseul spre Veliki Strbac, aflat și mai sus. Spre deosebire de România, toate traseele de aici sunt marcate cu punct alb pe fond roșu, deci o aplicație de hărți cu GPS v-ar fi de mare ajutor.

LOCAȚIE GOOGLE MAPS: START TRASEU | PUNCTUL PANORAMIC PLOCE | VÂRFUL VELIKI STRBAC

La mică distanță de intersecția traseelor se ajunge într-o poiană unde sunt câteva construcții, cel mai probabil un centru de vizitare sau administrare a parcului, însă și mai important aici este singurul loc unde găsiți apă. Tot aici traseul se bifurcă din nou, spre stânga mergând spre Mali Strbac, iar în dreapta spre Veliki Strbac. Se continuă prin pădure în urcare constantă, fără probleme de orientare sau dificultăți tehnice. Cu toate acestea, căldura, umiditatea și lipsa antrenamentului au transformat drumeția într-un chin, mai ales spre final. De la prima bifurcație a traseelor până în vârful Veliki Strbac se mai fac cam 2 ore (4 km / +400 metri).

În total, de la plecarea din defileu și până pe Veliki Strbac veți face cel puțin 3 ore (peste 7 km / +650 m), cu tot cu vizitarea punctului Ploce, iar dacă se adaugă și coborârea, durata întregii drumeții va depăși 5 ore (15 km). Priveliștea de pe Veliki Strbac este cu adevărat memorabilă, însă dacă nu aveți suficient timp sau este foarte cald, nu aș recomanda continuarea traseului până aici. Veți vedea cam același peisaj ca din punctul de belvedere de la Ploce, însă de la înălțime mult mai mare. Dacă ar fi să aleg din nou, probabil aș fi renunțat și eu la a doua parte a experienței în favoarea altor locuri interesante de pe defileu, însă există întotdeauna data viitoare.

Recomandări Utile

Asigurați-vă de două ori că ați oprit datele mobile, iar rețeaua mobilă este aleasă manual. Există multe locuri în care veți avea semnal chiar 3G din România, însă dacă aveți rețeaua pe automat, este foarte posibil să intre rețele din Serbia, iar costurile sunt destul de mari.
Instalați o aplicație mobilă cu hărți offline. Eu folosesc MAPS.ME, iar dacă descărcați harta Serbiei sau oricărei alte destinații de acasă, veți avea posibilitatea de orientare prin GPS, având și majoritatea traseelor turistice importante.
Deși nu există mulți urși în această destinație, iar probabilitatea de a-i întâlni este foarte mică, ei trăiesc totuși în parcul național, împreună cu râși, lupi, porci mistreți (pe care i-am întâlnit) și multe alte animale sălbatice.