26
PARCUL NAȚIONAL
COZIA
Caprele negre își privesc împărăția din vârful piscurilor golașe, înconjurate de nemărginirea codrilor seculari ce acoperă culmile până în depărtările unde panglica de argint a Oltului străpunge stâncile Carpaților și creează un tărâm de o frumusețe primordială!
Urmând meandrele Oltului printre culmile munților spre sud, suntem înconjurați de peisaje sălbatice încântătoare, întrerupte din când în când de câteva sate înghesuite de-a lungul văii înguste. Curând lăsăm în urmă amintirea crestelor tăioase ale Făgărașului și ne pregătim pentru întâlnirea cu un alt paradis montan, un tărâm al pădurilor adânci și al mănăstirilor ascunse printre stânci. Cutreierăm în voie potecile fermecătoare ale Coziei și suntem răsplătiți cu emoții profunde și priveliști uluitoare, descoperind un loc unde rugăciunile din vale par să aibă ecou până pe înălțimile din jur. Toate aceste minuni sunt ocrotite în interiorul unui parc național ce cuprinde atât Masivul Cozia din stânga Oltului, dar și câteva culmi din munții Lotrului și Căpățânii, aflați de cealaltă parte a râului.
Având o suprafață totală de aproximativ 170 de kilometri pătrați, Parcul Național Cozia este printre cele mai fascinante, dar destul de puțin cunoscute destinații naturale din România. Acesta cuprinde o diversitate foarte mare de peisaje și habitate, inclusiv păduri, pajiști, fânețe, creste calcaroase, versanți abrupți, chei sau peșteri, printre altele. Parcul este caracterizat și de o biodiversitate extraordinară, cuprinzând peste 900 de specii de plante, dintre care 6 sunt endemice, precum și o faună bogată, cu 120 de specii de păsări, 30 de specii de pești, un număr impresionant de specii de nevertebrate și majoritatea mamiferelor mari din România (urs, lup, râs, vulpe, cerb, căprior, capră neagră și altele).
Marea majoritate a arealului natural protejat este acoperită de păduri, având suprafețe mari de păduri virgine și cvasi-virgine de fag. Codrul Secular Cozia – Valea Lotrișor, ce însumează aproape 3.400 de hectare, este inclus în situl UNESCO “Păduri virgine de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei”. Un alt areal interesant este Pădurea Călinești – Brezoi, situată în munții Lotrului, la nord de orașul Brezoi, cu aproximativ 200 de hectare incluse într-o rezervație geologică, floristică și peisagistică. Putem intra în parcul național pe drumul național 7 (E81), ce urmează valea Oltului între Sibiu și Râmnicu Vâlcea, alte câteva drumuri locale pornind din satele ce înconjoară masivul Cozia. Asemănători unor cetăți cu ziduri și turnuri de piatră ce răsar din loc în loc deasupra pădurilor, munții de aici sunt mai puțin explorați de călători, existând doar câteva trasee de drumeție mai populare.
Pornim explorarea din Masivul Cozia, iar majoritatea potecilor ne poartă pașii spre Vârful Cozia (sau Ciuha Mare – 1667 metri), cel mai înalt din acest masiv. Deși există și un drum forestier ce pleacă din satul Dângești și ajunge până la Cabana Cozia din apropierea vârfului, pentru a descoperi adevărata frumusețe a acestor locuri, ne încumetăm să urcăm pantele abrupte. Un traseu mai scurt începe de la Mănăstirea Stănișoara, unde se poate ajunge pe un drum local din satul Păușa sau pe un alt traseu mai greu peste culme. Primul așezământ religios din acest loc a fost un schit de lemn construit în 1671 de pustnici veniți de la mănăstirea Cozia. Prima biserică zidită a fost distrusă de turci în timpul Războiului de Independență, aceasta fiind refăcută începând cu anul 1807.
Biserica nouă a fost construită între 1903 și 1909 de un arhitect italian, fiind o structură masivă, dar armonioasă din piatră. De la mănăstire, putem urca pe un traseu scurt pentru a admira Cascada Gardului, o superbă cădere de apă de aproximativ 18 metri, formată între două stânci abrupte. Un alt traseu continuă spre est și apoi spre nord, trecând pe lângă câteva formațiuni stâncoase interesante cum ar fi Colții lui Damaschin, Piatra Bulzului sau Colții Foarfecii. Putem intra pe acest traseu și dinspre vest, din apropierea Castrului Arutela prin poiana La Nucețel sau de la Mănăstirea Turnu. Tot de la această mănăstire putem urma alt traseu destul de solicitant ce urcă spre vârful Cozia pe Muchia Turneanu, de-a lungul său având ocazia de a admira Pietrele Roșiei, Colții Foarfecii sau Pietrele Vamvurii.
Caută Cazare în Parcul Național Cozia cu Booking.com!
Mănăstirea Turnu este continuatoarea unei așezări întemeiate de pustnici cu multe secole în urmă, formată din colibe de lemn și adăposturi săpate în stâncă. Numele său provine de la un turn construit de romani pe o culme apropiată, aproape de ruinele castrului roman Arutela, ale cărui ziduri refăcute pot fi admirate lângă podul peste Olt. Biserica veche a mănăstirii a fost construită în 1676, după modelul celei de la Cozia, fiind afectată de un incendiu în 1932, împreună cu multe dintre clădirile anexe. Biserica nouă este mai mare și a fost construită între 1897 și 1901 de episcopul Argeșului Gherasim Timuș, cel care a construit și alte structuri din cadrul complexului. Vizitând mănăstirea, putem admira arhitectura și picturile interesante ale bisericilor, adăposturile din stâncă folosite în trecut de călugări, dar și cadrul natural încântător din jur.
Castrul Roman Arutela este amplasat pe malul stâng al Oltului, chiar la ieșirea acestuia din defileu, fiind doar unul dintre vestigiile istorice descoperite în această zonă. Deși de mici dimensiuni, acesta ne impresionează prin amplasarea sa și prin poarta pretoriană cu două turnuri, ce a fost refăcută în trecut, fiind prima reconstituire de acest fel din România!
Câteva trasee mai sălbatice și mai puțin frecventate încep din partea de nord a masivului Cozia, unul pornind de lângă lacul de acumulare Gura Lotrului, după care urcă pe Muchia Urzicii pe lângă vârful Claia cu Brazi, înainte de a ajunge pe Muchia Turneanu. Un ultim traseu pornește din satul Pripoare, trecând peste Culmea Șirul de Pietre și pe lângă Muntele Suru, Muntele Omu și Poarta de Piatră. De-a lungul tuturor acestor aventuri, suntem răsplătiți cu peisaje spectaculoase, uneori având ocazia de a admira panorame largi ce cuprind Țara Loviștei, Valea Oltului sau Munții Făgăraș. Înapoi pe valea Oltului, chiar la limita nordică a parcului național facem un scurt popas la Mănăstirea Cornet, ce se ridică pe malul râului. Biserica splendidă a fost construită de un boier local pe la mijlocul secolului 17, pe locul uneia mai vechi din lemn. Înconjurată de ziduri prevăzute cu turnuri, de-a lungul cărora se află chiliile, biserica este un monument istoric ce a avut mult de suferit în trecut, inclusiv din cauza ineditului tunel de cale ferată ce trece chiar pe sub mănăstire.
De cealaltă parte a Oltului, parcul cuprinde areale din Munții Căpățânii și Munții Lotrului, despărțiți de valea Lotrului. Nu există multe poteci turistice în această zonă, cea mai importantă atracție fiind reprezentată de Cheile Lotrișor, un canion îngust și sălbatic pe care îl putem străbate cu ușurință pe un drum forestier închis circulației rutiere. Pereții abrupți ce uneori se apropie la mai puțin de 5 metri și râul ce uneori devine vijelios creează un peisaj impresionant. După câțiva kilometri printre stânci, ajungem la Cascada Lotrișor, o minune a naturii ce în perioadele ploioase devine tumultoasă, prăvălindu-se peste stânci de la o înălțime de aproximativ 30 de metri. Înainte de cascadă, râul trece printr-un tunel de 20 de metri, construit în anii 1970 pentru a devia cursul apei spre albia actuală. Ceva mai la nord, dincolo de valea Lotrului și fermecătorul oraș Brezoi, găsim alte locuri superbe, dar mai puțin cunoscute, din pădurile nesfârșite răsărind formațiuni stâncoase spectaculoase, cum ar fi Melcii Doabrei sau Pietrele Zmeilor.
Rezervația naturală mixtă Pădurea Călinești – Brezoi are o suprafață de 200 hectare și este amplasată pe culmea de sud-est a munților Lotrului, fiind caracterizată de un relief inedit și spectaculos, cu multiple turnuri, hornuri, ace, piramide, abrupturi, grohotișuri și alte forme uimitoare, dar și o biodiversitate excepțională!
Continuăm pe drumul ce însoțește valea și chiar la ieșirea din defileu și din parcul național, ne oprim la Mănăstirea Cozia, una dintre cele mai vechi și frumoase din România. Aceasta a fost construită în secolul 14 de domnitorul Țării Românești, Mircea cel Bătrân, al cărui mormânt se află aici. De-a lungul veacurilor, complexul a fost reparat, lărgit și înfrumusețat cu alte clădiri, inclusiv chiliile călugărilor, fântâna, pavilionul sau capelele. Biserica principală a fost construită din piatră și cărămidă, unele componente datând de la originile sale, cum ar fi picturile impresionante din pronaos. Celelalte două biserici au tot câteva secole vechime, la fel ca biserica bolniță din secolul 16, pe care o putem admira de cealaltă parte a drumului. Mănăstirea a trecut și prin momente mai dificile, fiind transformată în închisoare la un moment dat, iar trupele germane folosind biserica drept grajd pentru cai.
Câțiva kilometri spre sud, pe o mică insulă din mijlocul Oltului putem vizita Schitul Ostrov, întemeiat de Neagoe Basarab la începutul secolului 16. A fost primul așezământ religios locuit de călugărițe în Țara Românească, iar biserica schitului deține picturi splendide și icoane vechi. Insula era odinioară acoperită de o pădure seculară, însă după ridicarea structurilor hidroelectrice de pe Olt, nivelul apei s-a ridicat și peisajul s-a schimbat complet. Localitatea Călimănești, apărută în jurul mănăstirii de la Cozia, s-a transformat de-a lungul timpului într-o stațiune balneoclimaterică importantă, grație apelor minerale de la Căciulata, dar și microclimatului benefic. Din perioada înfloritoare de la începutul secolului 20 s-au păstrat câteva clădiri interesante, între care se remarcă Pavilionul Central, biblioteca orășenească sau gara Jiblea, dar și alte atracții cum ar fi aleea de cură balneară sau parcul Poiana lui Căliman.
Din Călimănești dacă urmăm un drum spre răsărit pe valea Sălătrucel de la poalele masivului Cozia, ajungem la Mănăstirea Berislăvești din satul cu același nume. Supranumită și “Voronețul Olteniei”, mănăstirea a fost construită de boieri locali între anii 1754 și 1762, fiind un ansamblu de monumente istorice care include biserica, turnul clopotniță, zidul de incintă și câteva ruine ale vechiului complex. Inițial așezământ de călugări, acesta a fost părăsit la mijlocul secolului 20, fiind readus la viață recent, renovat și transformat în mănăstire de maici. Suntem impresionați de pictura interioară și exterioară a bisericii, având o valoare extraordinară. Coborând în jos pe valea Oltului, începem un itinerariu cultural prin orașul Râmnicu Vâlcea, o veche așezare de pe aceste meleaguri, ajunsă astăzi un oraș vibrant, plin de locuri încântătoare dar mai puțin cunoscute de călători…
Atracții și Experiențe
Locuri de Văzut și Lucruri de Făcut în Parcul Național Cozia
Parcul Național Cozia
Amplasat în partea de nord a județului Vâlcea și în cea central-sudică a Carpaților Meridionali, parcul național Cozia este delimitat la nord de Depresiunea Loviștei (Țara Loviștei), la sud de o serie de dealuri subcarpatice și la est de Muscelele Topologului. Pe lângă Masivul Cozia, delimitat spre vest de defileul adânc al Oltului, parcul mai cuprinde și suprafețe din Munții Căpățânii și Munții Lotrului, la rândul lor despărțiți de valea râului Lotru. Suprafața totală a parcului național Cozia este de aproape 170 de kilometri pătrați, dintre care peste 90% sunt suprafețe forestiere. Principala cale de acces în această destinație este drumul național 7 (E81), ce urmează defileul Oltului, la care se adaugă DN7A pe valea Lotrului, DJ703M pe valea Băiașul, DJ703G pe valea Sălătrucel și o serie de alte drumuri locale sau forestiere. Se remarcă drumul 703N, ce urcă din satul Dângești până la cabana Cozia, aflată aproape de vârful Ciuha Mare (Cozia).
Parcul național este caracterizat de un relief specific, cunoscut în literatura de specialitate chiar sub denumirea de „relief de tip Cozia”. În cadrul acestuia se pot delimita trei zone specifice, respectiv Masivul Cozia, Muntele Narățu (parte a munților Căpățânii) și Masivul Doabra (munții Lotrului). Cozia se impune totuși prin masivitate și varietatea formelor de relief spectaculoase, fiind înconjurat de zone mult mai joase și cuprinzând abrupturi, portaluri, grote, stânci ascuțite și altele. O zonă deosebit de interesantă și pitorească a parcului național este porțiunea din munții Lotrului aflată la nord de valea râului Lotru. Rezervația naturală mixtă Pădurea Călinești – Brezoi face parte din zona de protecție integrală a parcului național și protejează un peisaj specific spectaculos, dezvoltat în conglomerate de Brezoi și caracterizat de stânci cu aspect interesant, dar și o diversitate biologică excepțională.
Biodiversitate
Parcul se remarcă prin diversitatea extraordinară a habitatelor și a speciilor de plante și animale întâlnită aici, existând o mulțime de caracteristici speciale ce fac din acest loc o destinație naturală unică. Fauna este reprezentată în primul rând de mamiferele mari, aici trăind ursul brun, lupul, vulpea, râsul, pisica sălbatică, capra neagră, cerbul sau căpriorul, dar și o mulțime de animale mai mici (jderul, bursucul, veverița). Se remarcă de asemenea, cele peste 120 de specii de păsări observate în parcul național, unele găsind un mediu adecvat pentru a rămâne tot timpul anului în defileul Oltului. Au fost descoperite și o mulțime de specii de reptile, amfibieni, pești sau nevertebrate. Un aspect impresionant al parcului național Cozia este suprafața mare și diversitatea pădurilor, în majoritate fiind reprezentate de fag, gorun și molid. Pe pantele nordice ale masivului Cozia și în zona Lotrișor se găsesc și suprafețe cu păduri seculare și virgine de fag, incluse în patrimoniul UNESCO. La acestea se adaugă numeroase de specii de plante, multe dintre acestea rare sau endemice (floarea-reginei, clopoțelul de munte, ligularia, stânjenelul sălbatic, angelica, coada șoricelului și altele).
Trasee de Drumeție
Arealul parcului național Cozia cuprinde mai multe trasee de drumeție fascinante, unele dintre acestea fiind destul de accesibile pentru majoritatea turiștilor, în timp ce câteva se remarcă prin spectaculozitatea și lungimea apreciabile, existând și sectoare scurte destul de dificile. Cele interesante trasee pornesc din văile înconjurătoare spre vârful (1668 metri) și cabana Cozia (1573 metri), cel mai cunoscut (bandă roșie) începând de la gara Turnu și urmând Muchia Turneanu. După cabana Cozia, acesta străbate tot masivul spre nord-est, trecând pe la Poarta de Piatră (muntele Omu și coborând spre satul Pripoare. Porțiunea de început a acestui traseu are și câteva variante, fie pornind de la castrul Arutela sau Satul Păușa, fie din gara Turnu pe la Pietrele Roșiei. Un alt traseu destul de tranzitat urmează valea Păușa până la mănăstirea Stânișoara (cruce albastră), apoi urcă abrupt spre cabana Cozia pe la Colții lui Damaschin (bandă albastră). Alte trasee mai puțin cunoscute urcă spre culme dinspre nord sau sud, în timp ce de cealaltă parte a Oltului, există trasee de-a lungul văii Lotrișor sau între Brezoi și Călinești prin Poiana Suliței
Mănăstirea Cozia
Program vizitare: Zilnic / 8-21
Considerată una dintre cele mai importante și mai frumoase mănăstiri din România, Cozia a fost întemeiată de către domnitorul Mircea cel Bătrân, fiind construită între 1386 și 1388. De-a lungul veacurilor următoare, așezământul a fost restaurat și dezvoltat continuu. Aflată chiar pe malul râului Olt, la ieșirea acestuia din defileu, mănăstirea se impune prin importanța religioasă, culturală, istorică și arhitecturală deosebită. Aici a funcționat una dintre cele mai importante școli mănăstirești din Țara Românească în perioada medievală. În epoca modernă, ansamblul a trecut și prin perioade tragice, fiind distrusă și jefuită de câteva ori, profanată de turci sau de trupele austro-germane și transformată în închisoare.
Complexul este un monument istoric de nivel național și cuprinde mai multe structuri, în centrul acestora aflându-se Biserica „Sfânta Treime” sau Biserica Mare, cu o vechime de peste șase secole. Aceasta impresionează prin stilul arhitectonic complex dar foarte armonios, fiind o combinație de caracteristici bizantine, balcanice și muntenești. Construită din piatră și cărămidă de un arhitect sârb, structura a fost dezvoltată de-a lungul timpului, iar în interior se află mormintele lui Mircea cel Bătrân și a altor figuri istorice importante. Printre elementele excepționale se numără picturile impresionante din diferite epoci, icoanele sau policandrele.
Celelalte structuri importante includ Paraclisul „Adormirea Maicii Domnului” (1583), Paraclisul „Duminica Tuturor Sfinților” (1710), Bolnița „Sfinții Apostoli” și corpurile de clădiri ale incintei, ce includ mai multe puncte de interes, inclusiv muzeul ce include icoane vechi, obiecte religioase, manuscrise și altele. Biserica Bolniță cu hramul „Sfinții Apostoli” se află de cealaltă parte a drumului național și a fost construită între 1542-1543 de Radu Vodă. Considerată la rândul ei o capodoperă arhitecturală, aceasta păstrează pictura originală splendidă din secolul 16.
Mănăstirea Turnu
Amplasată tot pe malul Oltului, înainte de ieșirea râului din defileu și la aproximativ 2 kilometri de Cozia, Mănăstirea Turnu a fost întemeiată încă din secolele 15-16, când călugări de la Cozia au construit aici câteva colibe și chilii săpate direct în stâncă, urmate de o biserică de lemn. Prima biserică din piatră a fost ridicată la sfârșitul secolului 17, urmată de un alt complex de clădiri la sfârșitul secolului 19, inclusiv biserica nouă cu hramul „Schimbarea la Față”, construită și pictată de un arhitect polonez. Un incendiu devastator și câteva cutremure au afectat complexul monahal în ultimul secol, acoperișul și pictura bisericii mari fiind refăcute în stil tradițional românesc. De aici pleacă două trasee spre culmile masivului Cozia, unul trecând și pe la mănăstirea Stânișoara.
Stațiunea Călimănești
Amplasat la poalele masivului Cozia și a munților Căpățânii, preponderent pe malul drept al Oltului la ieșirea acestuia din defileu, orașul Călimănești este cunoscut ca destinație termală încă din vremea dacilor. Localitatea s-a dezvoltat mai întâi în jurul mănăstirii Cozia, fiind atestată prima oară în 1388 chiar într-un document al lui Mircea cel Bătrân. Celebră pentru proprietățile terapeutice ale apelor termale și minerale, Călimănești-Căciulata a devenit una dintre cele mai importante stațiuni balneare din România, apreciată de-a lungul timpului și de capetele încoronate ale Europei. Majoritatea serviciilor și unităților turistice se regăsesc în nordul orașului și în zona Căciulata, la sud de mănăstirea Cozia. Pe lângă acestea și schitul Ostrov, în Călimănești mai pot fi admirate câteva atracții interesante, începând cu superbul Pavilion Central, construit între 1881-1886 și refăcut între 1910-1911. Împreună cu parcul din jur formează un ansamblu încântător, iar de aici pornește Aleea de Cură Balneară, ce urmează un traseu de peste 2 kilometri prin pădure până în Căciulata. Alte locuri interesante includ Biblioteca Orășenească A.E. Baconschi, Biserica „Sfinții Voievozi” (1711-1715), Biserica „Sfinții Apostoli”, Gara Călimănești (1899), Parcul Poiana lui Căliman și Promenada Oltului.
Cheile și Cascada Lotrișor
Tarife: 10 lei/adult
Pârâul Lotrișor este un afluent pe dreapta al Oltului, iar de-a lungul văii sale a format un sector sălbatic de chei ce poate fi explorat cu ușurință de-a lungul unui drum forestier deschis doar drumeților. Alternând sectoare mai largi unde pot fi admirați versanții împăduriți cu sectoare foarte înguste, unde pereții verticali au înălțimi de peste 100 de metri, Cheile Lotrișorului reprezintă o destinație fascinantă. După aproximativ 2 kilometri și jumătate de-a lungul văii se ajunge la Cascada Lotrișor, înaltă de peste 30 de metri și deosebit de pitorească. Aceasta s-a format în urma lucrărilor de amenajare a drumului forestier, prin devierea cursului apei. Întreaga vale este caracterizată de o biodiversitate impresionantă, cu aproximativ 50 de specii de plante endemice și 15 specii de animale protejate.
Alte Descoperiri Interesante
Locuri și activități mai puțin cunoscute în Parcul Național Cozia
Mănăstirea Stânișoara
În trecut cunoscută și sub numele de Nucet, mănăstirea este situată într-un cadru natural spectaculos, la poalele crestelor stâncoase ale masivului Cozia și la aproximativ 6 kilometri de satul Păușa. Primul așezământ monahal de pe aceste meleaguri a fost un schit de lemn ridicat de călugării ce trăiau în peșterile din jur, urmat de o biserică construită la mijlocul secolului 18, distrusă într-un atac al turcilor din 1788. Un alt schit ridicat la începutul secolului 19 a fost la rândul său distrus de un incendiu, în timp ce actuala biserică superbă cu hramul „Sfântul Gheorghe” datează din 1903-1908 și a fost ctitorită de episcopul Gherasim Timuș. Mănăstirile Stânișoara și Turnu sunt recunoscute pentru viața monahală strictă a călugărilor de aici.
Mănăstirea Cornet
Amplasată chiar pe malul râului Olt, la limita nordică a parcului național Cozia, mănăstirea de călugări a fost întemeiată inițial în jurul anului 1666 de către un vornic. Mănăstirea este afectată de un incendiu puternic în anul 1808, fiind refăcută câteva decenii mai târziu. La sfârșitul secolului 19, pe sub mănăstire a fost construit un tunel pentru calea ferată ce urmează defileul Oltului. Dintre structurile originale s-au păstrat doar foișorul, turnul și o parte dintre zidurile incintei. Biserica cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” este considerată printre cele mai frumoase și interesante din punctul de vedere al arhitecturii, în timp ce picturile din interior sunt mai recente. Aici sunt păstrate un număr impresionant de moaște sfinte.
Schitul Ostrov
Primul așezământ monahal de călugărițe din România, acesta este amplasat pe o mică insulă (ostrov) a Oltului, chiar în dreptul localității Călimănești, de care este legat printr-un pod. Istoria schitului începe la sfârșitul secolului 14 sau 15, însă între anii 1518 și 1522 este construită biserica drept ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab și al soției sale, ce a devenit mai târziu călugăriță aici. La început, aceasta a funcționat nezugrăvită, păstrându-se mai multe icoane vechi și valoroase din acea perioadă, inclusiv unele prezente acum în colecția Muzeului Național de Artă. Pictura în stil frescă datează de la mijlocul secolului 18 și este foarte apreciată pentru valoarea artistică. La sfârșitul anilor 1970, odată cu construirea barajului de pe râul Olt, întreaga insuliță a fost înălțată cu câțiva metri, iar structurile au fost la rândul lor refăcute, însă pădurea de seculară din jur a fost distrusă.
Mănăstirea Berislăvești
Printre cele mai frumoase mănăstiri din nordul Olteniei, dar și una dintre cele mai puțin cunoscute, Berislăvești este situată în satul cu același nume, pe valea Sălătrucel, la câțiva kilometri est de Călimănești. Ctitorită de boieri locali la mijlocul secolului 18, mănăstirea este înconjurată de o incintă fortificată și cuprinde o serie de structuri interesante. În centrul complexului se află biserica cu hramurile „Sfinții Trei Ierarhi” și „Sfântul Gheorghe”, un monument arhitectural și artistic excepțional, remarcându-se în mod deosebit pictura veche de mare valoare. Alte structuri istorice din jur includ casa stăreției cu pivnițele boltite și turnul clopotniței.
Castrul Roman Arutela
Situat pe malul Oltului, chiar înainte de ieșirea acestuia din defileu, castrul este atestat încă de la începuturile stăpânirii romane peste aceste meleaguri. Având dimensiuni reduse, de aproximativ 60 pe 60 de metri, acesta a fost parțial restaurat pe baza unor studii de cercetare. Poarta pretoriană și turnurile sale de apărare au fost astfel reconstruite la începutul anilor 1980 și pot fi admirate astăzi, alături de ruinele celorlalte structuri, fiind primul monument reconstituit astfel în România. Ceva mai spre nord, pe o stâncă ce domină râul cunoscută ca Piscul lui Teofil s-au descoperit și ruinele unui turn de observație din aceeași perioadă. De altfel, întregul defileu al Oltului păstrează vestigii antice romane, aceștia construind aici un drum pavat, ce uneori era suspendat deasupra râului.
Orașul Brezoi
Micul oraș Brezoi este situat la mijlocul defileului râului Olt, la confluența acestuia cu Lotrul, de-a lungul căruia se desfășoară localitatea. Cândva un sat de munte unde ocupațiile principale erau creșterea animalelor și exploatarea lemnului, Brezoi s-a dezvoltat în ultimul secol, devenind un oraș fermecător și o destinație turistică interesantă. De aici se poate pleca pe câteva trasee de drumeție, inclusiv spre uimitoarele stânci ale Doabrelor, formațiuni geologice inedite aflate la nord de oraș. Pe lângă acestea, orașul mai cuprinde un monument dedicat Eroilor din Primul război Mondial, o gară veche și câteva biserici declarate monumente istorice.
Stâncile Doabrei
Cunoscute local și ca Melcii, Pietrele Doabrei sau Stâncile Zimbrilor, aceste stânci cu aspect inedit și spectaculos pot fi descoperite în munții Lotrului, la nord de orașul Brezoi. Aflate într-o zonă sălbatică și mai puțin explorată de călători, formațiunile stâncoase uimitoare apar în relief asemenea unor colți sau cochilii imense, adesea perfect rotunjite, înconjurate de vegetația densă specifică parcului național. Se poate ajunge în această zonă urmând un traseu din Brezoi spre Poiana Suliței sau spre vârful Doabra, ce oferă și panorame superbe spre valea Lotrului.
Valea Călinești
Aproape de limita nordică a parcului național Cozia, această vale fermecătoare ascunde câteva forme de relief impresionante. Poate cele mai interesante sunt Grotele Zmeilor (Grădina Zmeilor), aflate la câteva sute de metri deasupra defileului. Înconjurate de legende locale fascinante, dar formate în urma fenomenelor naturale, aceste formațiuni stâncoase inedite creează un peisaj spectaculos, la care se adaugă și panoramele unice spre valea Oltului.
Poarta Omului
Una dintre cele mai spectaculoase formațiuni stâncoase din masivul Cozia poate fi descoperită de-a lungul unui traseu ce începe din vârf spre nord-est. Poarta Omului sau Poarta de Piatră se află la altitudinea de 1.250 metri și reprezintă un portal impresionant cunănălțimea de 10 metri și lățimea de 7 metri. Acest loc este înconjurat la rândul său de legende vechi, iar masivul Cozia ar reprezenta anticul Kogaionon, muntele sacru al geto-dacilor, unde Zalmoxis s-ar fi retras într-o peșteră pentru trei ani.
Recomandări Cazare
Cele mai bune unități de cazare din Parcul Național Cozia
Rating 9.7 din 2.019 recenzii!
Având recenzii extraordinare de la oaspeți, este printre cele mai bune unități de cazare din Călimănești, oferind cazare în camere superioare, piscină exterioară și interioară, centru spa și restaurant!
Str. Teilor 12-13, Căciulata
Rating 9.5 din 54 recenzii!
Amplasată într-o zonă linistită din orașul Brezoi, cu panorame spre munți, pensiunea oferă camere cu decor rustic și dotări excelente, dar și o piscină, terasă și grădină!
Strada Mesteacănului 14, Brezoi
Rating 9.3 din 1.076 recenzii!
Situat în orașul Călimăești, acestă unitate de cazare apreciată oferă camere moderne cu toate dotările necesare, un restaurant, centru spa, piscină interioară și terasă!
Calea lui Traian 475/479, Călimănești