39
PARCUL NATURAL
Grădiștea Muncelului
Cioclovina
Ascunse între munții plini de legende din sudul Transilvaniei, mai există încă locuri neatinse de civilizația modernă, unde șoaptele străbunilor mai sunt purtate de vânt prin văi și păduri, iar cătune izolate și cetăți pierdute spun povești ale unor vremuri uitate!
Culmile domoale acoperite de păduri și văile nesfârșite ale munților Șureanu au fost cândva inima regatului dacilor, bravii strămoși ce au încercat să se împotrivească puterii infinite a imperiului roman de acum două milenii. Pătrundem în această lume misterioasă, plină de legende și comori, iar prima aventură ne poartă spre o nouă cucerire a capitalei legendare Sarmizegetusa. Dacii s-au asigurat că orice călătorie spre cetatea din munți să fie lungă și obositoare, astfel că părăsim micul oraș Orăștie la primele ore ale dimineții, intrând curând pe valea idilică a unui mic râu. Satul Costești marchează limita parcului natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina și este poarta de intrare spre această lume mistică, ce cândva era apărată de două mici cetăți ridicate pe dealurile dinspre vest.
În mare parte acoperit de păduri și pășuni, parcul natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina ne oferă momente unice de reconectare cu natura pură și cu sufletul satului românesc. Acoperind o suprafață de peste 380 de kilometri pătrați din munții Șureanu, parcul protejează peisajele specifice, rezultate în urma interacțiunii necontenite a omului cu natura timp de mii de ani. În interiorul său, pe lângă monumentele istorice și naturale fascinante, mai putem admira și biodiversitatea excepțională, cu un număr mare de specii de plante, unele foarte rare sau endemice, dar și varietatea faunistică impresionantă, cu numeroase specii de păsări și mamifere. Putem intra în acest areal natural și cultural unic pe drumurile locale ce urcă pe văile râurilor dinspre nord sau vest, existând și câteva trasee de drumeție mai cunoscute.
Caută Cazare în apropiere de PN Grădiștea Muncelului – Cioclovina pe Booking.com!
După mai bine de jumătate de oră pe drumul ce șerpuiește printre culmi, ajungem la poalele dealului pe care se ridica măreața capitală, continuând să urcăm pe jos prin pădure pentru încă vreo zece minute. Emoțiile resimțite în timp ce cutreierăm printre vestigiile antice sunt greu de exprimat în cuvinte, mai ales când cunoaștem vechile povești despre daci, despre luptele legendare și sfârșitul tragic al acestora. Conștiința colectivă a dacilor pare să răzbată de dincolo de vremuri prin pădurile acestor munți, iar atmosfera pare să conțină ceva special ce creează un sentiment de meditație și solemnitate. Cetatea Sarmizegetusa Regia rezistă de peste două milenii pe o culme din inima munților, în apropiere de satul Grădiștea de Munte, la aproximativ 40 kilometri sud de Orăștie. A devenit capitala regatului dac în a doua jumătate a primului secol și din păcate, destinul său a fost curmat brusc în plină afirmare.
Ca urmare a înfrângerii dacilor în al doilea Război Roman din 105-106, fortăreața a fost abandonată după ce romanii au înființat o garnizoană și au demolat orașul, capitala fiind mutată la 40 kilometri spre vest, la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. În timpul apogeului său, cetatea era centrul civilizației dacice și parte dintr-un extins sistem de apărare ce includea și cetățile de la Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna. Cutreierând prin cetatea antică, de-a lungul zidurilor groase și în jurul templelor uitate de timp, ne putem lăsa imaginația liberă să aducă acest loc și poveștile sale pierdute la viață. Pe terasele unei culmi înconjurate de păduri și văi adânci, clădirile din piatră și lemn obișnuiau să se îndrepte spre cer, în centrul așezării aflându-se o cetate înconjurată de ziduri, în timp ce zona sacră de mai jos adăpostea câteva temple și sanctuare importante.
Printre case și ateliere existau drumuri de piatră și un sistem complicat ce strângea și distribuia apa, demonstrând un nivel avansat al civilizației. Din păcate, doar o mică parte a întregii capitale poate fi vizitată în prezent, deoarece mare parte din cartierele civile au fost distruse sau sunt încă îngropate. Fortificațiile ocupau centrul așezării din vârful culmii, fiind înconjurate de ziduri groase de până la 3 metri, unele porțiuni fiind încă vizibile. Urmând principalul traseu prin cetate, intrăm mai întâi pe poarta de vest și admirăm zidurile groase ce demult se ridicau până la cinci metri de la pământ. Poarta de est ne conduce spre o altă terasă, mai întâi trecând pe lângă drumul pavat ce acum peste două mii de ani mergea spre uimitoarea zonă sacră. Pentru unii, acest loc poate arăta ca o colecție de pietre aranjate haotic într-o poiană din pădure, pe vârful unei stânci în mijlocul pustietății.
„Aşezarea avea şi o cetate, cuprinzând o suprafaţă de circa trei hectare între zidurile ei cu plan neregulat. Dar Sarmizegetusa n-avea în primul rând însemnătate strategică; spre deosebire de celelalte cetăţi care domină ţinutul dimprejur, aceasta, deşi se află la 1.200 metri înălţime, este ea însăşi dominată de înălţimile înconjurătoare mai mari. E, prin urmare, o cetate de refugiu, menită să adăpostească numeroasa populaţie din împrejurimi. Aici, locuinţele aşezării civile se întindeau în afara zidurilor cetăţii pe distanţa de vreo trei kilometri, înşirându-se pe terasele Dealului Grădiştii şi lăsând, pare-se, între ele adevărate străzi”(H. Daicoviciu)
Aproape complet distruse de romani, cele șapte sanctuare cândva se ridicau spre cer, fiecare având dimensiuni, forme și scopuri distincte. Unice pentru regatul dacilor, ele atestă nivelul de dezvoltare al unei societăți ce în alte realități istorice ar fi putut rivaliza cu grecii și romanii din antichitate. Ne impresionează îndeosebi marele sanctuar circular și altarul de andezit, ce au caracteristici uimitoare printre descoperirile arheologice din acest spațiu. Este nevoie doar de un moment de visare pentru a readuce această lume la viață, imaginându-ne oamenii ce animau străduțele pietruite sau își dădeau ultima suflare în spatele zidurilor atacate de invadatori. Impresia profundă a acestei experiențe o să ne urmeze mult timp după ce părăsim acest loc magnific, nerăbdători să descoperim mai multe despre trecutul fascinant și misterios al dacilor. În interiorul parcului, putem ajunge și la alte câteva cetăți dacice ce mai păstrează urme ale trecutului milenar, în timp ce alte vestigii zac ascunse prin păduri.
Lângă satul Costești, la intrarea pe valea ce conduce spre Grădiștea de Munte, regăsim cetățile dacice Costești-Cetățuie și Costești-Blidaru, pe două dealuri apropiate. Construite strategic pentru a apăra intrarea spre capitală, acestea pot fi vizitate la capătul unor drumeții scurte, oferind și priveliști impresionante asupra zonei înconjurătoare. Prima dintre ele a fost o fortăreață bine apărată, cu ziduri puternice și bastioane din piatră, având și o mică așezare civilă. În arealul cetății antice putem încă observa ruinele vechilor drumuri, case, sanctuare și structuri militare. Câțiva kilometri spre sud, fortul militar de la Costești-Blidaru avea două structuri principale și șase turnuri. Pe o altă vale ce intră în parcul natural mai la sud, putem ajunge și la cetatea de la Luncani-Piatra Roșie, unde găsim ruinele unor drumuri antice și a două clădiri importante.
Supranumit de localnici „muntele sacru al dacilor”, vârful Godeanu este amplasat în imediata apropiere a capitalei Sarmizegetusa Regia și este singurul vizibil de la toate cetățile dacice din jur. În inima munților Șureanu se află și Poiana Omului, o veche intersecție a drumurilor de transhumanță. Un loc încărcat de istorie, dar și de legende, cea mai cunoscută spunând că aici ar fi murit regele Decebal, urmărit de romani și alegând să-și curme propria viață decât să fie luat prizonier. Amplasat între valea Grădiștea (Orăștie), valea Luncani și Poiana Omului, Platoul Luncanilor – Târsa are înălțimi de până la 1.000 de metri și reprezintă unul dintre arealele locuite din cele mai vechi timpuri. Aici au fost descoperite urme ale vieții din cultura Cucuteni, cu peste 4.000 de ani în urmă, continuând cu perioada dacică și romană. Presărat de locuințe și adăposturi tradiționale risipite printre poieni, fânețe și livezi, platoul este o destinație rurală fermecătoare.
Puțin mai la sud de cetatea de la Piatra Roșie, pe valea Cioclovinei descoperim o zonă izolată de o frumusețe sublimă, unde apa formează o lume din galerii subterane ce unesc valea superioară cunoscută drept Fundătura Ponorici cu peștera și cascadele Cioclovina, aflate în aval. În timp ce doar speologii pot explora kilometri de tuneluri ai Peșterii Cioclovina, putem totuși admira superbele cascade ce se formează de-a lungul pârâului după ce acesta iese din intrarea activă a peșterii, în timp ce o altă intrare fosilă conduce în galerii periculoase unde au fost descoperite rămășițe umane și obiecte antice. Urmând poteci nemarcate spre platoul de deasupra, putem ajunge și în valea fermecătoare cunoscută ca Fundătura Ponorici, cu ale sale conace și adăposturi răsfirate, folosite de păstorii locali de secole. Mica depresiune carstică se îngustează înaintea unei stânci, în apropiere regăsindu-se și peștera Ponorici, unde putem admira formațiunile speologice aflate în apropierea intrării.
Un alt loc la fel de fascinant ni se dezvăluie peste câteva culmi domoale spre sud, fiind însă mult mai cunoscut de călători, în special în ultimii ani. Fundătura Ponorului este un cătun ce pare desprins din basme, o comunitate rurală izolată unde se păstrează tradițiile autentice ale acestor locuri. Un pârâu leneș șerpuiește prin valea fermecătoare, trecând prin pășuni și printre căpițe de fân, înainte să dispară în străfundurile pământului, sub o stâncă înaltă. Pe dealurile din jur, primele raze timide străpung ceața dimineții, dezvăluind câteva sălașe singuratice, înconjurate de livezi și animale. Numite cu mândrie conace de către localnici, aceste locuințe temporare sunt de obicei locuite de primăvara devreme până toamna târziu, în mare parte de bătrânii din satele îndepărtate de la poalele munților. Încet, valea începe să prindă viață și sunete îndepărtate rezonează peste culmi. Plimbându-ne pe potecile fermecătoare, ne-am putea întâlni cu oamenii senini ai locului, unii călare, alții urmând câte un car tras de boi sau vreo mică turmă de oi sau vaci.
Continuând spre partea de sud a parcului natural regăsim alte comori incredibile, începând cu valea Streiului, învăluită în legende ce vorbesc despre aurul pierdut al dacilor, care ar fi îngropat în aceste locuri, poate chiar în albia râului ce uneori are străluciri aurii. Valea cunoscută și ca “Poteca Dacilor” este însoțită de un drum accesibil ce ne permite să o urmăm spre inima sălbatică a acestor munți. Nu departe de ultimele case ale satului Petros, un pârâiaș cristalin coboară prin pădure, iar dacă ne aventurăm să-l urmăm spre culme, avem șansa unică de a fi martorii unor minuni ale naturii, cunoscute drept Cascadele Șipotului. Zeci și zeci de cascade mai mici sau mai mari se rostogolesc peste bolovani sau trunchiuri de copaci acoperiți de mușchi, iar finalul traseului este apoteotic, cu un șirag de mici panglici de apă ce răsar dintr-o peșteră și se desfășoară peste un candelabru de calcar. Mai departe spre sud, la poalele munților Șureanu și Retezat intrăm în ținutul momârlanilor, descendenții legendari ai dacilor, ale căror tradiții unice mai pot fi regăsite prin zona rurală din valea Jiului. Ei sunt dovada vie a unui stil de viață neschimbat de veacuri, cu păstori și sălașe izolate prin munți, cu grădini în care strămoșii se odihnesc înconjurați de livezi înflorite.
Continuând pe drumul național spre sud, putem să ne oprim lângă misteriosul turn medieval de la Crivadia, construit deasupra văii. Se presupune că turnul perfect rotund și destul de bine conservat a fost cândva și o vamă pe drumul dintre munți. În spatele acestuia se deschide o prăpastie sălbatică unde putem explora Cheile Crivadia, un canion îngust ce poate fi străbătut cu plecare din sat, când nivelul apei este scăzut. La limita sudică a parcului și la câțiva kilometri nord de Petroșani, mai putem vizita Cheile Băniței, un canion scurt dar spectaculos, cu pereți înalți din calcar ce aproape acoperă albia râului, dar și fascinanta Peștera Bolii, cu un traseu interesant ce o parcurge în întregime peste podețe din lemn, oferindu-ne șansa de a admira râul subteran și galeriile extinse. Oriunde am fi prin ținutul Hațegului și uneori chiar de pe culmile joase ale munților Șureanu, privirile ne sunt atrase de piscurile stâncoase ce se ridică impetuos spre sud. Gigantul de piatră cu mantie verde și ochi albaștri, Retezatul atrage și inspiră spiritul de aventură al oricărui călător…
Atracții și Experiențe
Locuri de Văzut și Lucruri de Făcut pe în Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina
Parcul Natural
Cuprinzând o contopire uimitoare a cadrului natural fermecător cu locuirea umană multimilenară, această destinație fascinantă se desfășoară pe culmile destul de joase și primitoare ale munților Șureanu, în partea central-estică a județului Hunedoara și în sud-vestul Transilvaniei. Parcul natural a fost constituit pentru protejarea și conservarea patrimoniul natural și cultural unic din această regiune, cu forme de relief carstic spectaculoase (peșteri, chei, doline), văi prelungi, culmi împădurite, sate tradiționale, cetăți antice și o biodiversitatea surprinzătoare. Având o suprafață de aproape 400 kilometri pătrați, parcul se suprapune în mare parte și cu un sit de importanță comunitară și o arie de protecție avifaunistică (Natura 2000). În cadrul acestora există și câteva rezervații naturale importante, respectiv Complexul Carstic Ponorici – Cioclovina, Peștera Șura Mare, Peștera Tecuri, Locul Fosilifer Ohaba-Ponor, Cheile Crivadiei, Dealul și Peștera Bolii, Cheile Taia. Unul dintre obiectivele ariei protejate este și conservarea sau aducerea la o stare de conservare favorabilă a 18 habitate și 29 de specii de interes comunitar. Principalele căi de acces în parcul natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina sunt pe drumurile ce urmează văile râurilor dinspre nord și vest (Orăștie, Luncani, Strei).
Sarmizegetusa Regia
Program Vizitare: 9 – 20 (joi-duminică) | Tarife: 30 lei/adult
Capitala regatului Daciei era amplasată în inima munților Șureanu (Munții Orăștiei), pe terasele amenajate de-a lungul unei culmi la altitudinea de 900-1000 de metri, în apropiere de Vârful Godeanu (1656 metri). Cea mai apropiată localitate de situl arheologic este satul Grădiștea de Munte, aflat la 10 kilometri spre vest. Pentru construirea cetății și orașului din jur, dacii au creat aproximativ 260 de terase de diferite dimensiuni pe pantele uneori abrupte ale culmii. Pe lângă cetatea înconjurată de ziduri și zona sacră cu temple, orașul antic mai includea și două zone principale cu locuințe. Centrul așezării era ocupat de fortificația impresionantă cu o suprafață de aproximativ 3 hectare, înconjurată de ziduri înalte și groase de până la 3 metri, prevăzute cu 3 porți de intrare. La est de cetate, un drum pavat făcea legătura cu zona sacră, unde au fost descoperite șapte temple și un altar, construite pe două terase adiacente. Deși mare parte a acestor construcții monumentale au fost distruse după războaiele cu romanii, vestigiile demonstrează importanța deosebită a acestora, complexul religios fiind unic în lumea dacică. Acesta includea două sanctuare circulare, un sanctuar mare de andezit, două sanctuare mici patrulatere de andezit, două sanctuare patrulatere de calcar și așa-numitul „soare de andezit”, un altar de andrezit unde probabil se realizau sacrificii. Pe lângă acestea, în cartierele civile de est și de vest au fost descoperite locuințe, ateliere și alte structuri ce demonstrează importanța și dezvoltarea urbană a așezării, precum și ingeniozitatea civilizației dacice. De-a lungul anilor de cercetări arheologice, au fost descoperite și un număr și o varietate impresionantă de obiecte antice (unelte, arme, ceramică, monede, bijuterii), multe expuse acum la muzee din țară.
Cetatea Costești Cetățuie
Program Vizitare: 9 – 15 (9-20 vineri)
Capitala regatului dacic de la Sarmizegetusa Regia era apărată de un sistem complex de cetăți construite în puncte strategice de intrare spre inima munților Orăștiei. Dintre acestea, cele mai importante și mai bine conservate sunt cetățile dacice de la Costești, ridicate pe două dealuri apropiate din partea de sud a satului. Construită într-un punct strategic, la altitudinea de 561 de metri, cetatea Costești Cetățuie era înconjurată de ziduri în stil elenistic, prevăzute cu turnuri patrulatere și înconjurate de valuri de pământ cu palisade. În interiorul fortificației existau două turnuri locuință, patru temple și alte câteva structuri. De asmenea, pe terasele dealului și chiar în vale au fost descoperite vestigiile unor locuințe civile, dovadă a unei așezări dacice în acest areal. Și aici au fost descoperite numeroase obiecte antice, mai ales unelte, arme, ceramică sau podoabe, unele de proveniență străină. Incendiată probabil în timpul primului război cu romanii, cetatea a fost distrusă din nou după cucerirea Daciei. Un drum local ce pleacă din centrul satului Costești ajunge până în apropierea cetății.
Cetatea Costești - Blidaru
Program Vizitare: 9 – 17.30
La mică distanță de Costești – Cetățuie, pe un alt deal mai înalt dinspre sud se ridica o altă cetate dacică, oferind o poziție strategică pentru supravegherea văii de jos și chiar mai departe, spre valea Mureșului. În jurul cetății de la Costești – Blidaru s-au mai descoperit vestigiile unor turnuri ce apărau accesul, însă probabil erau folosite și ca locuințe aristocratice. Cetatea ce avea forma unui trapez era apărată de ziduri puternice cu lățimea de 3 metri și până la 5 metri înălțime. Zidurile în stil elenistic au fost adaptate de daci nevoilor proprii, primind denumirea științifică de murus dacicus. Pe lângă ziduri, existau și șase turnuri patrulatere, două fiind detașate de zidul de incintă, cel interior având probabil și rolul de reședință pentru căpetenia cetății. În apropiere au fost descoperite cisterne pentru aprovizionarea cu apă și ruinele unor temple, aflate la sud de cetate în punctul numit Pietroasa lui Solomon. Accesul se realizează pe o potecă turistică ce urcă pantele dealului (2 km / +320m / 1 oră).
Cetatea Luncani - Piatra Roșie
Program Vizitare: 9 – 14 (sâmbătă închis)
Amplasată într-un loc strategic și greu accesibil, pe o culme îngustă flancată de două văi, cetatea dacică de la Luncani – Piatra Roșie apăra accesul spre Sarmizegetusa dinspre vest. Drumul spre aceasta a fost amenajat în stâncă, fiind apărat de turnuri, în timp ce fortificația era constituită din două incinte apropiate. Zidurile erau prevăzute cu turnuri de apărare, pe sub turnul de poartă trecând drumul principal cu scări monumentale. În interiorul primei incinte au fost descoperite vestigiile unor structuri al căror rol nu a fost descoperit cu siguranță, însă cel mai probabil clădirea mare cu pridvor era locuința stăpânului cetății. La Luncani – Piatra Roșie au fost descoperite un număr surprinzător de mare de obiecte antice, inclusiv piese extrem de rare și valoroase. Accesul se realizează urmând mai întâi valea Luncanilor din satul Boșorod până în satul Luncani, după care se continuă pe drumuri neasfaltate, iar ultima porțiune pe poteci scurte, dar abrupte până la cetate.
Fundătura Ponorului
Împreună cu valea apropiată Ponorici, Fundătura Ponorului reprezintă cele mai mari și mai interesante ponoare din munții Șureanu, dar și locuri de un pitoresc aparte. Cândva, exista un singur râu, care s-a despărțit apoi, apele Ponorului curgând acum spre vest, în mare parte subteran. Valea largă și destul de adâncă s-a format prin infiltrarea apei în solul calcaros și erodarea acestuia până la straturile de roci cristaline. Valea Ponorului se întinde pe mulți kilometri în amonte, având un curs meandrat și trecând acum pe lângă gospodării și sălașe izolate, unele încă locuite în sezonul cald de oamenii din satele apropiate (Federi, Ohaba-Ponor, Ponor). Râul se oprește brusc în fața unei stânci înalte, unde pătrunde în adâncurile pământului, ieșind din nou la suprafață câțiva kilometri mai jos, prin -portalul peșterii Șura Mare. În perioadele de topire a zăpezilor sau după ploi abundente, valea este inundată și se formează adevărate lacuri. Accesul spre Fundătura Ponorului se realizează cel mai ușor din Ohaba-Ponor, urmând traseul turistic numit „Relieful carstic din Munții Șureanu” (punct roșu / 5 km). Tot pe aici trece și traseul Via Transilvanica, ce poate fi urmat și mai departe spre Fundătura Ponorici și Poiana Omului. Există și un drum local ce ajunge în apropiere, însă este destul de lung și dificil.
Peștera Cioclovina
Parte a unui sistem carstic dezvoltat pe mulți kilometri, peștera Cioclovina cu Apă este numită astfel datorită râului subteran puternic ce curge prin ea, de fapt același curs de apă ce pătrunde sub stânca din Fundătura Ponorici. Cele două intrări comunică pe o distanță de aproape 8.000 de metri și sistemul de galerii și sifoane poate fi parcurs de speologi cu echipament adecvat. Primind și apele din alte surse, râul ce iese de cealaltă parte a masivului calcaros poate deveni un torent vijelios. Ceva mai jos de peșteră, formează câteva căderi de apă spectaculoase, cunoscute drept Cascadele Cioclovinei. În peștera Cioclovina cu Apă a fost descoperită o adevărată comoară, respectiv un tezaur format din aproximativ 6.000 de podoabe realizate din chihlimbar, sticlă, faianță și bronz. Cercetătorii au determinat vechimea acestor obiecte la 3.000 de ani, în prima epocă a fierului (Hallstatt). În apropiere se află și peștera Cioclovina Uscată, cunoscută pentru depozitul imens de guanofosfat descoperit, fiind doar al doilea loc din lume unde s-a acesta a fost exploatat pentru câțiva ani. De asemenea, odată cu extracția, aici au fost descoperite fosile de urs de peșteră, dar un craniu uman cu o vechime de 30.000 de ani.
Fundătura Ponorici
O altă vale cu un farmec deosebit se află la câțiva kilometri de Fundătura Ponorului, fiind formată în același mod. Ceva mai mică și având doar câteva sălașe risipite, Fundătura Ponorici este mai puțin cunoscută și vizitată de călători. Micul râu ce se formează în apropiere de Poiana Omului curge destul de liniștit de-a lungul văii, iar în capătul nordic al văii dispare sub o stâncă, formând în subteran kilometri de galerii ale sistemului carstic Ponorici – Cioclovina.
Valea Streiului
Un areal de o frumusețe aparte, dar mai puțin cunoscută de către turiști, valea superioară a râului Strei se strecoară printre culmile împădurite ale munților Șureanu. De-a lungul văii se ascund numeroase comori naturale, cât și legende vechi despre comori dacice îngropate demult sub apele Streiului. Cel mai impresionant loc de aici poate fi explorat la doar câțiva kilometri nord de satul Petros. La baza unei culmi calcaroase impunătoare, câteva izbucuri alimentate cu apă din ponoarele de deasupra ies la suprafață de sub stânci. Cascadele Șipotului se formează de-a lungul acestui pârâu tumultos, ce curge adesea năvalnic spre valea Streiului. Trecând printre stânci și peste bolovani acoperiți cu mușchi, cascadele formează un cadru fermecător. Valea Streiului continuă pentru mulți kilometri în amonte, iar de-a lungul său mai pot fi admirate locuri interesante, inclusiv stânci și creste masive, peșteri enigmatice și alte cascade încântătoare.
Peștera Bolii
Program Vizitare: 10 – 18 (vara) / 10 – 14 (iarna în timpul săptămânii) | Tarife: 10 lei/adult
Singura peșteră din cele câteva sute ale parcului natural amenajată pentru vizitare, aceasta este amplasată într-un masiv de calcar, la câțiva kilometri nord-vest de orașul Petroșani și în apropierea drumului național. Deși destul de scurtă (450 metri). Peștera are câteva caracteristici deosebit de interesante, fiind una dintre puținele din țară unde străpungerea apei s-a realizat pe toată lungimea. De asemenea, aici au fost descoperite urme ale locuirii umane din cele mai vechi timpuri, existând și două specii rare de lilieci. Traseul prin peșteră a fost amenajat cu podețe de lemn ce trec peste pârâul Jupâneasa și iluminat artificial creativ, oferind o experiență interesantă. Uneori în principala sală a peșterii au loc concerte de muzică ce beneficiază de acustica deosebită din interior.
Cheile Băniței
Situate în extremitatea sud-estică a parcului natural, cheile spectaculoase au fost săpate în același masiv calcaros sub care se desfășoară peștera Bolii, în timp ce deasupra se afla cândva cetatea dacică de la Bănița. Deși având o lungime destul de mică (300 metri), cheile Băniței sunt unice prin peisajul sculptat de apă în decursul mileniilor. În unele porțiuni, pereții laterali aproape acoperă canionul, formând un semi tunel natural încântător. Cheile pot fi explorate prin apă în majoritatea timpului, deși cele mai interesante formațiuni sunt la începutul traseului.
Cheile Crivadiei
Situate chiar lângă satul cu același nume, cheile sălbatice au fost declarate rezervație naturală, atât pentru peisajul spectaculos, cu versanții stâncoși abrupți ce se ridică până la 200 de metri înălțime, cât și pentru biodiversitatea specială, existând inclusiv specii de plante endemice și rare (elemente dacice și daco-balcanice). Vizitarea cheilor se poate realiza doar prin apă, când nivelul râului este suficient de scăzut. La câteva sute de metri de intrare poate fi admirată și Cascada Curcubeu, în timp ce sectorul din amonte cunoscut drept Canionul Jgheabului poate fi explorat doar cu echipament corespunzător.
Alte Descoperiri Interesante
Locuri și activități mai puțin cunoscute din Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina
Peștera Șura Mare
Considerată printre cele mai frumoase și valoroase peșteri din țară, din păcate este foarte de greu de explorat dincolo de portalul monumental de intrare. Având o înălțime de 40 de metri și lățimea de 12 metri, acesta rivalizează cu intrările mai cunoscute de la Cetățile Ponorului și Huda lui Papară. Explorarea peșterii Șura Mare s-a desfășurat în etape succesive de-a lungul mai multor decenii, lungimea acesteia crescând treptat odată cu depășirea unor obstacole. Galeria principală activă are o lungime de peste 3.100 metri, de-a lungul acesteia aflându-se săli, lacuri, sifoane, bolovani uriași și cascade spectaculoase. La aproximativ 2.300 de metri de la intrare se află Sala Mare, unde au fost descoperite unele dintre cele mai frumoase gururi în cascadă din țară, dar și scurgeri parietale sau baldachine splendide. Lungimea totală a galeriilor este estimată la peste 6.600 de metri. În peșteră trăiește a doua cea mai mare colonie de lilieci din România, iar aici au fost descoperite și vechi urme de locuire umană.
Platoul Luncanilor
Un spațiu continuu al locuirii umane din cele mai vechi timpuri, platoul Luncanilor reprezintă o destinație autentică. Aici au fost descoperite urme ale culturii Cucuteni, urmate de vestigii dacice și un castru roman de marș. Cătunul Târsa cuprinde câteva gospodării risipite pe culmile platoului, locuitorii ocupându-se preponderent cu creșterea animalelor. Spre vest de Târsa, câteva case alcătuiesc cătunul Alun, iar dincolo de acesta se ascunde Poiana Omului, locul unde conform legendei și-ar fi luat viața regele Decebal, urmărit de romani după ultimul război ăierdut. Cert este că aici au fost descoperite urme ale locuirii antice și poiana reprezintă o răscruce de drumuri ale transhumanței de veacuri.
Platoul Vârtoape
Situat la nord de localitatea Grădiștea de Munte, reprezintă un platou carstic ce se ridică la peste 400 de metri înălțime față de văile înconjurătoare. În acest areal se regăsesc o mulțime de forme de relief carstic, prevalând dolinele de diferite diametre și adâncimi, dar și ponoare, avene, lapiezuri. Cu toate acestea, platoul Vârtoape este mai cunoscut pentru abundența unei specii de ghiocei (Leucojum vernum), ce primăvara aproape acoperă solul în anumite zone ale pădurilor.
Turnul de la Crivadia
Un monument inedit se înalță deasupra cheilor Crivadiei, ascuns privirii din drumul național ce trece pe la câțiva zeci de metri. Cândva un punct vamal ce veghea drumul dintre Țara Românească și Țara Hațegului, acesta a fost construit cel mai probabil prin secolul 16 la cererea nobililor din regiune. Monumentul avea o structură circulară cu diametrul de circa 13 metri, iar zidurile rămase încă se înalță pe alocuri la 20 de metri.
Cetatea Bănița
Inclusă în ansamblul cetăților dacice din munții Orăștiei inclus pe lista patrimoniului UNESCO, fortificația se ridica acum 2000 de ani deasupra defileului dintre munții Șureanu și Retezat. Dealul Bolii oferea un punct strategic important, apărând drumul ce odinioară trecea peste pasul Vâlcan și prin trecătoarea Merișor. Constructorii daci au nivelat pe coama dealului abrupt trei terase înguste, unde au fost ridicate câteva structuri de apărare, ziduri și turnuri unice în trepte. Singura intrare se realiza dinspre nord, printr-o poartă și o scară monumentală, iar în apropiere a fost descoperit și un sanctuar. Din păcate, situl arheologic nu este amenajat, iar accesul este destul de dificil.
Cetatea Fețele Albe
Una dintre cele mai impresionante, dar și puțin cunoscute sau promovate cetăți dacice din munții Șureanu, aceasta era amplasată pe culme alăturată celei pe care se afla capitala Sarmizegetusa Regia. Acum acoperite de vegetație și ascunse de pădurea deasă, terasele amenajate la Fețele Albe (Șesul cu Brânză) erau consolidate cu ziduri masive și găzduiau locuințe și sanctuare antice. Descoperirile de aici au uimit arheologii și cercetătorii prin anii 1960, însă locul a fost complet neglijat de atunci.
Cascada Șipot Izvorani
Destul de puțin cunoscută, cascada formată cursul pârâului Cheia este cea mai înaltă din munții Șureanu, având o cădere dublă ce se apropie de 40 de metri. Alimentată de apele infiltrate în platoul Comarnice de deasupra, aceasta poate fi admirată doar parțial la marginea satului Merișor, accesul spre partea superioară fiind aproape imposibil.
Cheile Taia (Tăii)
Situate la doar câțiva kilometri nord de localitatea Petrila, cheile formate pe valea Tăii au un farmec aparte, reprezentând inclusiv o rezervație naturală unde sunt protejate specii de plante termofile. Cheile se remarcă prin pereții stâncoși abrupți, în care s-au format mai multe guri de peșteră și care pot fi escaladați de-a lungul mai multor trasee de alpinism.
Cheile Roșiei
Situate chiar la nord de localitatea Petrila, cheile s-au format în același masiv calcaros ce mai cuprinde Peștera Bolii și Cheile Tăii. Destul de scurte ca lungime, cheile se remarcă prin peretele de stâncă înalt de peste 100 de metri, punctat de mici grote. Uneori, apa râului dispare sub stâncă și iese la suprafață câteva sute de metri mai jos.
Recomandări Cazare
Cele mai bune unități de cazare în apropiere de Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina
Rating 10 din 80 recenzii!
Amplasată în satul Grădiștea de Munte, la 10 km de Sarmizegetusa Regia, pensiunea oferă experiențe excelente de cazare, având camere primitoare, lounge comun, terasă și grădină!
Satul Grădiștea de Munte, 77A
Rating 9.6 din 187 recenzii!
Situată într-o zonă naturală superbă, aproape de cetatea Piatra Roșie, pensiunea oferă camere și căsuțe tradiționale, bucătărie și lounge comun, grădină și diverse activități!
Sat Alun, 1, Boșorod
Rating 9.8 din 75 recenzii!
Oferind o experiență de cazare superioară, complexul se află într-o zonă liniștită din satul Bănița, în apropiere de multe atracții. Dispune de restaurant, centru spa, grădină și altele!
Str. Jigoreasa, 53, sat Bănița