29
MUNȚII PARÂNG
O fortăreață măreață de piatră ce pare a pluti deasupra norilor și văilor din jur, acești munți sălbatici și seducători sunt învăluiți și de legende incredibile, aici fiind atât locul înlănțuirii lui Prometeu, cât și sanctuarul zeului suprem al dacilor!
În bătaia vânturilor și arșița soarelui din miezul verii, lumea de jos pare atât de departe și, privind dincolo de crestele stâncoase și pădurile nesfârșite, uităm de lupta istovitoare ce ne-a adus pe înălțimile Parângului. Puține cuvinte pot descrie senzațiile profunde pe care doar muntele și frumusețea sa sălbatică ni le poate oferi. Mai puțin dramatică decât alte culmi ale Carpaților, Parângul este parcă mai blând și mai primitor, însă uneori covorul verde ce acoperă culmile se transformă în stânci ascuțite sau văi prăpăstioase. Pornind pe oricare dintre cărările ce urcă spre înălțimile supreme, avem înainte multe ore și peste 1.000 de metri de urcuș prin văi umbroase și peste culmi însorite.
O destinație fascinantă în orice anotimp, Munții Parâng ne atrag cu peisajele alpine fermecătoare, cu lacuri glaciare superbe, o biodiversitate incredibilă, precum și tradiții pastorale ancestrale, încă foarte vii prin aceste locuri. Deși sunt impresionanți prin masivitatea lor, acești munți au fost cuceriți de mult timp, cu o mulțime de drumuri și cărări ce ajung până în inima lor sălbatică. Putem intra în regatul Parângului aproape din orice direcție, cel mai important drum fiind Transalpina (DN67C), ce trece peste culmile înalte de la sud la nord. Alte căi de acces importante sunt drumul european 79, ce urmează Defileul Jiului în vest și DN7A de-a lungul văilor Jiețului și Lotrului în partea de nord.
Caută Cazare în Munții Parâng cu Booking.com!
Creasta principală a munților Parâng unește cele mai înalte vârfuri pe direcția est-vest, de-a lungul graniței dintre județele Vâlcea, Gorj și Hunedoara. Dintre aceste vârfuri, Parângul Mare este al patrulea ca înălțime din România la 2.519 metri, fiind înconjurat de aproape 40 de alte piscuri ce depășesc 2.000 de metri. Din creasta principală de desprind alte culmi domoale și prelungi spre sud, pe când cele spre nord sunt scurte și abrupte. Un aspect deosebit al acestor munți este și biodiversitatea extraordinară, aici întâlnind o varietate extraordinară de habitate și specii. Putem astfel trece prin toate etajele de vegetație specifice mediului montan, de la pădurile de fag și stejar, la cele de conifere și la jnepenișurile zonei alpine. Există de asemenea și specii de plante rare sau protejate, inclusiv bujorul de munte, floarea de colț sau gențiana. Dintre animale, în Parâng putem întâlni toate mamiferele mari din Carpați, dar și o mulțime de specii de păsări.
Poate cele mai impresionante atracții pe care le putem descoperi aici sunt lacurile glaciare, ce înfrumusețează peisajele alpine din înălțimi. Putem ajunge la aceste căldări glaciare superbe și alte minuni ale naturii de-a lungul unor trasee ce explorează sălbăticia și dezvăluie numeroase peisaje ce adesea ne copleșesc. În funcție de momentul zilei și de anotimp, lacurile uimitoare își schimbă nuanțele de la albastru turcoaz la verde smarald, în timp ce primele zile ale verii aduc o explozie de culoare, odată cu înflorirea rododendronului. Cele mai importante lacuri spre care ne putem aventura sunt Gâlcescu, Zănoaga Mare, Roșiile, Mândra, Slivei sau Mija, existând și multe altele mai mici. Înconjurate de mici pajiști pline de flori și de creste stâncoase abrupte, lacurile sunt adesea formate și legate prin pâraie repezi cu mici cascade încântătoare.
Cea mai populară și impresionantă aventură din acești munți este traseul de creastă al Parângului, ce unește principalele vârfuri ale masivului, pe o lungime de aproximativ 40 de kilometri. Îl putem parcurge în cel puțin 18-20 ore de la orice capăt, între stația de telescaun din stațiunea Parâng în vest și pasul cunoscut drept Curmătura Oltețului, în est. Fiind foarte lung și uneori mai dificil, traseul se recomandă a fi parcurs pe porțiuni. O drumeție mai scurtă, dar fascinantă, începe de pe Transalpina sau din stațiunea montană Parâng și ajunge pe vârful Parângul Mare, trecând și pe lângă multe lacuri glaciare. Alte trasee turistice incitante urcă spre culmi dinspre vest, sud și nord, de-a lungul lor având șansa de a admira peisaje uluitoare.
În partea de nord a masivului putem explora Cheile Jiețului, cu o lungime de aproximativ 5 kilometri și deosebit de sălbatice. De-a lungul acestora trecem prin sectoare foarte înguste și pe lângă mici cascade, în timp ce iarna pereții sunt acoperiți de formațiuni impresionante de gheață. Mai departe, acest drum se intersectează cu Transalpina aproape de Obârșia Lotrului și continuă de-a lungul văii luxuriante a Lotrului, ajungând în câțiva kilometri pe malul lacului Vidra, creat prin amenajarea râului în mijlocul munților. Pe malul acestuia s-a dezvoltat și noua stațiune de sporturi de iarnă cunoscută ca Transalpina Ski Resort. Spre vest, munții Parâng sunt mărginiți de defileul Jiului, existând câteva trasee turistice mai puțin cunoscute ce încep de acolo.
Înconjurat de păduri de conifere și culmi golașe, Lacul Vidra are o lungime de 9 kilometri și o suprafață totală de aproape 10 kilometri pătrați, iar pe malul său s-a dezvoltat o frumoasă stațiune de schi cu dotări moderne priveliști superbe asupra sa!
Între văile Lotrului la nord și Latoriței la sud, din masivul Parâng se desprinde o culme îngustă cu o lungime de aproximativ 30 de kilometri. Munții Latoriței sunt mai puțin cunoscuți de călători, fiind explorați mai ales de pasionații de off-road ce pot urma creasta de-a lungul unui vechi drum militar, cunoscut drept Strategica. O experiență incitantă, drumul pe alocuri periculos ne oferă șansa descoperirii unor locuri uimitoare, dar și a unor priveliști unice asupra munților și a văilor din jur, inclusiv panorame memorabile ale lacului Vidra. Pe valea Latoriței, un scurt traseu de drumeție ne conduce spre Iezerul Latoriței, lacul glaciar aflat la cea mai mică altitudine din țară (1.530 metri). În apropiere mai putem admira lacul mai mic Violeta, dar și cascada spectaculoasă Moara Dracilor, toate cuprinse într-o rezervație naturală fermecătoare.
Extremitatea de sud-est a Parângului ne oferă șansa de a vizita alte câteva atracții interesante, de-a lungul văilor spectaculoase ale Oltețului și Galbenului. La nord de satul Polovragi intrăm în Cheile Oltețului, considerat printre cele mai sălbatice din țară și printre cele mai înguste din Europa, chiar dacă au o lungime de doar 1 kilometru. Pereții celor două masive muntoase se apropie amenințător la doar câțiva metri, în timp ce râul doar se aude în prăpastia de lângă drum. Valea idilică continuă până sus în munte, trecând peste Curmătura Oltețului și continuând spre Lacul Petrimanu, ascuns între stânci. La mică distanță de la intrarea în chei, explorăm și fascinanta Peșteră Polovragi, cu tuneluri și galerii suprapuse create de râu în decursul a milioane de ani, pe o lungime totală de 10 kilometri. O mică parte dintre acestea sunt incluse în traseul turistic care ne dezvăluie câteva dintre comorile peșterii, cum ar fi domuri, stalactite, stalagmite, coloane și bazine, dar și urme ale locuitorilor din trecut. Atât cheile, cât și peștera sunt rezervații naturale, protejând peisajele unice, precum și speciile de plante și animale valoroase.
În apropiere de ieșirea din Cheile Oltețului descoperim și Mănăstirea Polovragi, ce datează de la începutul secolului 16 și a trecut prin numeroase transformări de-a lungul timpului, mereu reprezentând un refugiu pentru călători. În incinta înconjurată de ziduri, grădini și livezi există două biserici, ambele păstrând picturi excepționale, precum și chiliile maicilor sau un mic muzeu cu icoane și cărți religioase. Din localitatea învecinată Baia de Fier intrăm pe Cheile Galbenului, unde explorăm Peștera Muierilor, prima din țară ce a fost electrificată. Aceasta este celebră pentru un craniu uman preistoric descoperit înăuntru, ce a fost datat la aproximativ 35.000 de ani vechime și având origini nord-africane, schimbând astfel întregi teorii ale migrației popoarelor. Coborâm din înălțimile Parângului și pornim într-o aventură unică de-a lungul șoselei Transalpina ce ne poartă vijelios peste culmile Carpaților…
Atracții și Experiențe
Locuri de Văzut și Lucruri de Făcut în Munții Parâng
Traseul de Creastă al Parângului
Printre cele mai incitante și memorabile trasee montane din România, traseul de creastă din Munții Parâng unește cele mai importante vârfuri pe direcția generală est-vest, pe o distanță totală de peste 40 de kilometri. Oferind priveliști spectaculoase ale culmilor, văilor, lacurilor și pădurilor din Parâng, traseul (bandă roșie) se desfășoară între Curmătura Oltețului și stațiunea Parâng. Poate fi parcurs în aproximativ 18-20 de ore (2-3 zile), iar de-a lungul său nu există porțiuni foarte periculoase sau dificile, deși diferența de nivel acumulată se poate dovedi foarte solicitantă. Traseul trece peste sau pe lângă cele mai impunătoare vârfuri ale masivului, de la vest la est succedându-se Parângul Mic, Scurtu, Cârja, Gemănarea, Parângul Mare, Gruiu, Pâcleșa, Ieșu, Setea Mică, Setea Mare, Pleșcoaia, Mohorul, Iezer, Urdele, Dengheru, Păpușa, Cioara, Galbenul, Mușetoaia, Micaia și Pristosul, toate având peste 2.000 de metri. Majoritatea călătorilor aleg totuși porțiuni mai scurte din acest traseu, urcând din stațiunea Parâng sau de pe Transalpina spre Parângul Mare (2519 metri), ambele drumeții de o zi.
Alte Trasee de Drumeție
Pe lângă traseul de creastă, Munții Parâng mai oferă și alte trasee de drumeție fascinante, majoritatea urcând spre culmea principală din văile înconjurătoare, cele mai cunoscute și frecventate începând din văile Jiețului și Lotrului. Dintre acestea, se remarcă traseul ce începe la cabana Groapa Seacă, urcând pe valea Jiețului (punct roșu) spre lacurile din complexul glaciar Roșiile, apoi spre vârful Parângul Mare. Acesta are și câteva variante ce merg spre culmea Mija, lacul Slivei sau spre șaua Piatra Tăiată. Un alt traseu (cruce roșie) începe de pe Transalpina și urcă pe valea Lotrului spre căldarea glaciară Gâlcescu și mai departe spre șaua Piatra Tăiată. Există câteva trasee ce pornesc din satele de la poalele sudice ale Parângului, urcând pe culmi spre vârful Parângul Mare sau spre stațiunea Rânca. În general, doar traseele cele mai populare sunt bine întreținute și semnalizate, însă marea majoritate nu prezintă porțiuni dificile sau periculoase.
Lacurile Glaciare
Unul dintre masivele montane ale Carpaților cu relief glaciar predominant, munții Parâng adăpostesc peste 20 de lacuri glaciare superbe, majoritatea situate pe partea nordică a crestei principale. Câteva dintre acestea se remarcă prin amplasare, suprafață, adâncime sau peisajul spectaculos din jur. Lacul Gâlcescu (sau Câlcescu) este cel mai mare (peste 3 hectare) și probabil cel mai cunoscut dintre lacurile glaciare ale Parângului, aria din jurul său fiind declarată rezervație naturală protejată. În jurul său se mai regăsesc câteva lacuri fermecătoare (Pencu, Vidal, Păsări), dar și alte forme e relief glaciar spectaculoase, precum și o vegetație specifică. Ceva mai spre vest se află Lacul Zănoaga, urmat la mică distanță de Lacul Găuri. O altă căldare glaciară importantă se află chiar sub vârful Parângul Mare, cu lacurile Mândra, Roșiile, Lung și Zănoaga Stânei. Dintre acestea, lacul Roșiile sau Tăul fără Fund este cel mai adânc din Parâng (peste 17 metri). Următoarea căldare glaciară spre vest cuprinde câteva lacuri mai mici (Verde, Mic, Slivei, Cârja, Înghețat), dar care formează un peisaj spectaculos. Ultimul lac important, pierdut într-o zonă sălbatică din vest masivului este Lacul Mija. Aproape toate aceste locuri impresionante pot fi admirate de-a lungul traseului de creastă al Parângului.
Biodiversitate
Munții Parâng se întind pe o suprafață apreciabilă, fiind una dintre grupele importante ale Carpaților Meridionali. Masivitatea și înălțimea deosebită a acestui masiv a determinat o biodiversitate impresionantă, unul dintre motivele desemnării sale ca sit de importanță comunitară și arie specială de conservare la nivel european. Pe lângă parcul național Defileul Jiului, în acești munți se mai află câteva arii naturale protejate, cele mai importante fiind Căldarea Gâlcescu, Cheile Jiețului, Iezerul Latorița, Cheile Oltețului sau Peștera Muierilor. Vegetația și flora din munții Parâng se desfășoară în general pe etaje, începând cu zona pădurilor de foioase (500-1200/1400 metri), unde predomină stejarul, fagul, carpenul, frasinul și mesteacănul. Mai sus este zona molidului (1000/1200 – 1800 metri), cu molid și brad, dar și suprafețe mai mici de larice. În pajiștile din acest etaj crește țepoșică, păiuș, floarea paștelui, pulmonariță, bumbăcăriță, crin de pădure, ferigă și altele. Zona golului montan (peste 1700/1800 metri) este ocupată de pajiști alpine și subalpine, unde cele mai întâlnite plante sunt jneapănul, smârdarul, afinul, merișorul, țepoșica, iarba mieilor, angelica și uneori floarea de colț. Fauna masivului Parâng este specifică munților Carpați, cu mamifere mari ca ursul, lupul, vulpea, capra neagră, cerbul, râsul sau pisica sălbatică, dar și un număr mare de specii de păsări (acvila de munte, corbul, ciocănitoarea, cocoșul de munte, fluturașul de stâncă și altele). Mai ales în partea sudică, își fac simțită prezența și unele specii mediteraneene 9vipera cu corn, țestoasa de uscat, zăganul). În munții Parâng au fost evidențiate 10 specii de plante și animale aflate pe lista roșie a speciilor în pericol.
Lacul Vidra
Amenajat pe cursul superior al râului Lotru, la o altitudine de aproape 1.300 de metri, lacul Vidra se află între munții Lotrului și Latoriței. Pe lângă apele râului, acesta mai primește aproximativ 80 de aducțiuni și captări secundare, alimentând hidrocentrala Lotru-Ciunget (a doua din țară ca putere instalată – 510MW). Fiind printre cele mai mari și impresionante din țară, lacul are o lungime de aproximativ 8 kilometri și o suprafață de peste 12 kilometri pătrați la nivelul normal de retenție. De asemenea, volumul normal de 340 milioane metri cubi de apă, în timp ce barajul cu o înălțime de aproximativ 120 de metri a fost construit între anii 1966-1972. Pe malul lacului s-a dezvoltat în ultimele decenii una dintre cele mai moderne și spectaculoase stațiuni de sporturi de iarnă din țară, Transalpina Ski Resort. Din păcate, în apropiere există foarte puține unități de cazare, cele mai apropiate fiind la Obârșia Lotrului și Voineasa. În ultimii ani ai regimului comunist, aici s-au pus bazele unei stațiuni turistice importante, însă toate structurile construite zac părăsite de aproape 40 de ani.
Stațiunea Transalpina
Cu siguranță una dintre cele mai pitorești și spectaculoase stațiuni pentru sporturi de iarnă din România, Transalpina Ski Resort beneficiază de un sezon extins și de peisajele uluitoare din jur, dominate de oglinda strălucitoare a lacului Vidra, înconjurat de culmile împădurite ale munților Latoriței, Lotrului, Cindrel și Parâng. Stațiunea este situată pe culmea nordică a munților Latoriței și pe malul lacului Vidra, cu acces din drumul național 7A, la aproximativ 7 kilometri est de Obârșia Lotrului. Unul dintre cele mai frumoase, dar și ofertante din țară, domeniul schiabil Transalpina oferă o pârtie principală de o lungime apreciabilă (peste 2 kilometri), cu un grad de dificultate mediu spre avansat, dar și câteva pârtii mai mici cu diverse niveluri de dificultate. Toate sunt deservite de instalații de transport pe cablu moderne (telegondolă, telescaun, teleschi). Sezonul turistic pentru sporturi de iarnă se desfășoară de obicei între decembrie și martie/aprilie, în funcție de stratul de zăpadă.
Cheile Jiețului
O rezervație naturală spectaculoasă, cheile au fost create de râul Jieț în partea de nord-vest a masivului Parâng, la câțiva kilometri est de orașul Petroșani. Acestea sunt străbătute de drumul național 7A, ce leagă valea Jiului de valea Oltului. Având o suprafață de 10 hectare și o lungime totală de peste 10 kilometri, cheile cuprind peisaje impresionante și forme de relief interesante, la care se adaugă vegetația și fauna specifică. Dintre atracțiile speciale din acest areal natural fermecător, se remarcă două cascade mai importante și caprele negre ce adesea își fac apariția pe stânci. Cheile jiețului reprezintă o destinație fascinantă și în timpul iernii, când de-a lungul lor se formează un tărâm al gheții, iar versanții abrupți sunt împodobiți cu adevărate cascade de gheață ce sunt escaladate de alpiniști.
Peștera Muierilor
Program Vizitare: 9 – 18 (vara) / 9 – 15 (iarna) / Intrare doar în grupuri organizate la fiecare oră | Tarife: 20 lei/adult
Râul Galbenu a creat cheile Galbenului chiar la ieșirea din munții Parâng, dar și Peștera Muierilor (sau a Muierii), amplasată în versantul drept al cheilor. Intrarea în peșteră se află în amonte, la aproximativ 40 metri înălțime față de nivelul râului, iar ieșirea se află în aval, la aproximativ 1 km distanță. Este unul dintre cele mai importante obiective speologice din țară, fiind prima peșteră electrificată din România, între anii 1963 și 1978. Cu mult înainte de asta, ea a reprezentat adăpost pentru urșii de peșteră din cuaternar, fiind descoperite numeroase schelete, dar și refugiu pentru oamenii preistorici. Aici a fost descoperit un craniu de femeie datând de 35.000 ani, care care a schimbat întregi teorii ale migrației popoarelor. Pentru interesul științific deosebit, Peștera Muierilor a fost declarată rezervație speologică încă din anul 1955, cu o suprafață de 10 ha. Galeria peșterii deschisă turiștilor reprezintă etajul superior, sub ea aflându-se alte galerii suprapuse (aproape 7 kilometri pe 4 niveluri), de interes speologic. Traseul turistic efectiv este o succesiune de galerii largi și săli înalte, separate de sectoare foarte înguste. Destul de aproape de intrare se află Sala Turcului, cu o colecție de formațiuni interesante având denumiri descriptive: Turcul, Moș Crăciun, Cadâna și altele. De-a lungul vizitei, mai pot fi admirate o mulțime de alte formațiuni speologice (stalactite, stalagmite, coloane, domuri), ce au primit nume sugestive: Cascada Împietrită, Orga, Altarul, Domul Mic, Domul Mare, Amvonul, Stânca Însângerată etc. În apropiere de ieșire se află Sala cu Guano, dovadă a existenței unei colonii de lilieci în peșteră.
Cheile Oltețului
Aria naturală protejată este amplasată la ieșirea râului Olteț dintre munți, la doar câțiva kilometri nord de localitatea Polovragi. Săpat în decursul a mii de ani în calcarele dintre munții Parângului și Căpățânii, reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase canioane de acest fel din țară, deși lungime sa este de sub 2 kilometri. Ineditul deosebit se datorează distanței deosebit de mici dintre pereții versanților, aceasta fiind de 4-5 metri în partea inferioară și 10-20 metri în cea superioară. În unele sectoare însă, pereții canionului se apropie la aproximativ 80 centimetri, rezultând un peisaj uluitor și foarte rar în lume, fiind unul dintre cele mai înguste canioane din Europa. De-a lungul său, există numeroase guri de peșteri, iar galeriile subterane aduc apă din văile alăturate. Cheile Oltețului au fost desemnate ca rezervație naturală complexă pe o suprafață de 150 ha, protejând atât peisajul carstic impresionant, dar și elemente importante de vegetație și faună. Drumul forestier prin chei a fost tăiat pe alocuri în stâncă, blocurile de piatră apar uneori agățate deasupra călătorilor, sporind astfel pitorescul și sălbăticia locurilor.
În amonte de chei, valea Oltețului este o destinație idilică și spectaculoasă în același timp, diferită în fiecare anotimp. Pe lângă Peștera Polovragi, în zonă mai există și alte atracții deosebit de interesante. Pe versantul stâng al cheilor, chiar deasupra peșterii, se află ruinele unei cetăți dacice, descoperite la sfârșitul anilor 60 și datând din secolele II-I î.e.n. Cetatea era așezată într-un loc strategic și foarte greu accesibil, la o altitudine de aproximativ 1000 metri, aici fiind descoperite urme de turnuri de apărare, locuințe, dar și rămășițele unui sanctuar. Pe aceeași culme, în apropierea cetății, se află un alt monument enigmatic, cunoscut de localnici drept Crucea lui Ursache. În apropierea Peșterii Polovragi, se poate ajunge la Peștera lui Săbăreanu, o altă destinație inedită. Pe celălalt versant al cheilor se află un obiectiv mai puțin cunoscut, Șura Haiducilor, un portal imens de calcar. Acest loc și mica peșteră din apropiere au constituit adăpost sau refugiu din cele mai vechi timpuri. Acestea sunt doar o parte dintre minunile adăpostite de valea fermecătoare a râului Olteț. Pe lângă drumeții, călătorii pasionați de alpinism pot găsi în cheile Oltețului circa 10 trasee interesante, create cu mult timp în urmă și având o dificultate moderată.
Peștera Polovragi
Program Vizitare: 9 – 17 | Tarife: 20 lei/adult
Peștera este situată în Cheile Oltețului din Munții Căpățânii, la 200-300 de metri de la intrarea în acestea, la nord de localitatea Polovragi. Drumul ce vine din localitate, ocolește mănăstirea Polovragi prin dreapta și intră imediat în chei. Accesul în peșteră este foarte ușor, intrarea fiind lărgită artificial odată cu construcția drumului forestier, iar traseul în interior nu prezintă dificultăți majore. Înainte de a săpa canionul adânc din fața peșterii, apele Oltețului au săpat peste 10 km de galerii în versantul stâng al muntelui, fiind printre cele mai lungi peșteri din România. Traseul turistic are însă o lungime de sub 1 kilometru, prima jumătate având aproximativ 400 metri. În peșteră s-au descoperit numeroase dovezi ale locuirii din cele mai vechi timpuri. Pe rând, dacii, vracii locali sau călugării pustnici au trecut pe aici, lăsându-și amprenta asupra locurilor. Una dintre cele mai impresionante atracții este Scaunul lui Zalmoxe, zeul dacilor, ce conform legendelor, locuia în această peșteră. În vârful muntelui, aproximativ deasupra acestei formațiuni, se ridica o cetate dacică cunoscută ca Cetățuia. Al doilea sector al traseului turistic prezintă câteva formațiuni interesante (stalactite, stalagmite, coloane, domuri, bazine, scurgeri parietale, dantelării), multe primind denumiri sugestive. La capătul traseului turistic, galeria se micșorează, iar tavanul se apropie de sol, iar de aici accesul este permis doar speologilor experimentați. Peștera Polovragi deține un tezaur apreciabil de comori, cu formațiuni speologice superbe, o colonie de lilieci protejați, dar și legende fascinante legate de zeul dacilor Zalmoxe.
Mănăstirea Polovragi
Amplasată la intrarea în cheile Oltețului, mănăstirea datează din jurul anului 1505, fiind ctitorită de fii boierului Danciu Zamona, Radu și Pătru. De la această dată, nu se mai cunosc detalii istorice până în anul 1645, când satul Polovragi devine proprietatea lui Danciu Pârâianu și se spune că acesta a zidit biserica mănăstirii pe fundația celei vechi. Constantin Brâncoveanu răscumpără mănăstirea în anul 1763 și o face metoc al Mănăstirii Hurezi, fiind anterior închinată Sfântului Mormânt. Voievodul este deci al treilea ctitor al mănăstirii, cu ajutorul său se pictează interiorul, se adaugă pridvorul în stil brâncovenesc și se construiesc chiliile, clopotnița și zidurile de cetate. Mănăstirea a trecut și prin evenimente mai puțin plăcute, mai ales în timpul stăpânirii austriece, când a fost transformată în fortificație defensivă. Biserica principală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este construită în stil bizantin, cu o formă trilobată și o simetrie armonioasă. Între naos și altar se află catapeteasma sculptată în lemn de tei, o capodoperă a artei vechi românești, cu ornamentații bogate. Pictura bisericii, asemănătoare celei de la mănăstirea Hurezi, fiind opera comună a unor pictori renumiți, are totuși elemente caracteristice de prototip. Pe lângă picturile mănăstirilor de la Sfântul Munte Athos, unice în țară, în biserică se mai regăsesc și alte picturi interesante. Valoarea artistică a picturii interioare păstrate intactă este deosebită, coloritul pe fond albastru având nuanțe armonioase, iar motivele florale amintind de arta populară regăsită în covoarele gorjenești. Biserica bolniță „Sfântul Nicolae” a fost construită în stil bizantin în anul 1732, având formă de corabie. Frescele interioare, cu un colorit viu, s-au conservat excepțional, iar cele exterioare care probabil acopereau toată suprafața, mai pot fi observate doar în jurul ușii de intrare. Mănăstirea Polovragi deține și un muzeu cu o serie de obiecte valoroase.
Alte Descoperiri Interesante
Locuri și activități mai puțin cunoscute în Munții Parâng
Stațiunea Parâng
Amplasat în partea de sud a județului Hunedoara, la doar câțiva kilometri est de municipiul Petroșani, domeniul schiabil se desfășoară la o altitudine de 1.700-1.800 de metri, pe versantul sud-vestic al masivului Parângul Mic din munții Parâng. Accesul spre stațiunea montană Parâng se realizează trecând din municipiul Petroșani, urmând un drum local pentru aproximativ 10 kilometri și continuând cu telescaunul. În timpul verii, se poate continua urcarea și pe drumul asfaltat până în stațiune. Frecventată mai ales de locuitorii orașului Petroșani și de schiorii ce s-au îndrăgostit de pârtiile sale, stațiunea Parâng poate că nu beneficiază de renumele și dezvoltarea domeniilor schiabile din jur, însă oferă o experiență de multe ori mai autentică și liniștită. Având 6 pârtii principale pentru sporturi de iarnă ce totalizează aproximativ 8 kilometri, stațiunea include și alte servicii turistice.
Munții Latoriței
Parte din grupa montană Parâng-Lotru-Șureanu, acești munți se prezintă sub forma unei culmi montane relativ omogenă ce se desprinde din masivul Parâng spre vest, având o lungime de aproximativ 30 de kilometri. Având înălțimea maximă de 2.055 de metri în Vârful Bora, Munții Latoriței sunt cuprinși între valea Lotrului la nord și valea Latoriței la sud. Deși au o suprafață relativ redusă și sunt destul de greu accesibili, acești munți cuprind numeroase atracții turistice interesante, între care se remarcă Lacul Vidra, stațiunea Transalpina, Iezerul Latoriței și drumul cunoscut drept Strategica.
Rezervația Iezerul Latoriței
Situată într-o zonă sălbatică și destul de greu accesibilă de pe valea superioară a Latoriței, rezervația mixtă de interes național are o suprafață de aproximativ 10 hectare. Protejând peisaje spectaculoase și o biodiversitate, aceasta se desfășoară în jurul lacului Iezerul Latoriței, lacul glaciar aflat la cea mai mică altitudine din țară (1530 metri). În apropierea acestuia mai poate fi admirat și Lacul Violeta, dar și Cascada Moara Dracilor. Fiind considerată printre cele mai frumoase, dar și izolate cascade din țară, aceasta prezintă o cădere în două trepte de peste 20 de metri. Aici se poate ajunge fie urmând un traseu ce începe de pe Transalpina sau Strategica, fie urcând pe valea Latoriței pe un drum forestier până dincolo de lacul Galbenu, apoi pe o potecă solicitantă.
Drumul Strategic
Construit de către armata germană în timpul Primului Război Mondial, acest drum spectaculos urmează culmea munților Latoriței și oferă priveliști incredibile spre văile și munții din jur. Neasfaltat și pe alocuri chiar periculos, acest drum poate fi parcurs doar de autovehicule de teren sau pe jos, însă efortul este răsplătit pe deplin. Accesul spre Strategica se realizează din Transalpina spre vest sau dinspre Mălaia, în est.
Lacurile Petrimanu și Galbenu
De-a lungul râului Latorița pe valea sălbatică ce desparte munții Latoriței de munții Căpățânii, au fost amenajate două mici lacuri de acumulare. Pentru a ajunge în această zonă izolată, se poate urma drumul local ce începe în localitatea Ciungetu sau se poate urca pe drumul forestier ce urcă pe valea Oltețului și trece peste culme. Primul este Lacul Petrimanu, sitat la o altitudine de 1130 de metri, într-un peisaj cu totl spectaculos, fiind înconjurat de păduri și creste abrupte. La doar câțiva kilometri în amonte, Lacul Galbenu este la rândul său înconjurat de peisaje fermecătoare.
Mănăstirea Crasna
Unul dintre cele mai vechi așezăminte religioase de pe aceste meleaguri, Mănăstirea Crasna este menționată pentru prima oară în documentele istorice în anul 1486, fiind ctitoria vel-pitarului Dimitrie Filișanu, nepot al banului Craiovei și rudă îndepărtată a lui Mihai Viteazul. Potrivit unei inscripții, biserica actuală a fost finalizată în anul 1637, pictura interioară fiind realizată în 1756-1757. Construită în stil bizantin, în formă de cruce cu o singură turlă deasupra naosului, biserica impresionează prin catapeteasma din timpul domnitorului Neagoe Basarab, una dintre cele mai frumoase din țară, dar și prin pictura originală ce este considerată o capodoperă a artei religioase vechi. Mănăstirea a fost complet refăcută între anii 1936 și 1938 de către Gheorghe Tătărescu, iar după 1990, a fost din nou renovată.
Valea Gilortului
O destinație mai puțin cunoscută și explorată, valea Gilortului se află în partea de sud a masivului Parâng. Începând din orașul Novaci și urcând câțiva kilometri, se poate ajunge într-o zonă sălbatică, unde râul formează numeroase cascade.
Recomandări Cazare
Cele mai bune unități de cazare din Munții Parâng
Rating 9.3 din 740 recenzii!
Situat la doar câțiva kilometri de Petroșani, chiar la intrarea în Cheile Jiețului, acest conac cu arhitectură inedită oferă cazare în camere superbe, un restaurant tradițional și alte servicii!
DN7A / Cheile Jiețului
Rating 9.0 din 394 recenzii!
Situat în Obârșia Lotrului, la doar câțiva kilometri de statiunea de schi Transalpina, acest han ofera cazare in camere confortabile si dispune de un restaurant apreciat!
Obârșia Lotrului / Transalpina
Rating 9.4 din 484 recenzii!
Situată pe Transalpina, în zona de nord a stațiunii Rânca, această cabană oferă cazare superioară în camere spațioase cu priveliște, restaurant, teren de joacă și acces ușor la pârtii!
Stațiunea Rânca / Transalpina
Rating 9.8 din 25 recenzii!
Amplasată în stațiunea Rânca, această cabană uimitoare cu design superb din lemn oferă experiențe de cazare unice în camere primitoare, grădină, terasă și bucătărie comună!
Str. Răchitei, 9 / Stațiunea Rânca
Rating 9.6 din 47 recenzii!
Situată în satul Baia de Fier, la poalele munților Parâng, pensiunea modernă oferă cazare superioară în camere cu toate dotările, lounge comun, grădină și opțiunea de mic dejun!
Satul Baia de Fier, 441
Rating 9.9 din 31 recenzii!
Amplasată într-o zonă superbă din stațiunea Parâng, cu priveliști unice ale munților, cabana cu design modern oferă experiențe de cazare excelente, având camere primitoare, lounge și bar!
Str. Alpina 3 / Stațiunea Parâng